filmeromanesti. O echipa care presteaza o munca benevola si a caror oameni isi au sediul in strainatate
 

Nesedentarii lui Ion Iliescu!

Creat 02/01/2011 11:40:22 | Ultima modificare 02/01/2011 11:41:27
Fostul Presedinte al Romaniei Ion Iliescu, nu are nicio legatura directa sau indirecta si nu este implicat sub nicio forma in evenimentele care sunt prezentate in acest articol. Singurul « pacat » al domniei sale este ca intre anii 2000-2004, din fericire sau nu, voit sau nu, se afla in fruntea Statului Roman. In calitatea mea de Corespondent de Presa la Paris al Politiei Capitalei, in cercurile pe care le-am frecventat in acea perioada, desi am auzit pe cei din jurul meu vorbind de « nesedentarii » domniei sale, din pacate, eu niciodata nu am banuit ca Jandarmeria Nationala franceza ar fi fost in posesia unor fisiere de tip MENS (Minoritati Etnice Ne-Sedentare) cu caracter etno-rasiale ilegale, identificate la sfarsitul anului trecut de catre cei care apara drepturile fundamentale ale eu(ro)romilor in general si ale est-eu(ro)romilor, in particular!

Am convingerea ferma ca majoritatea jandarmilor pe atunci nu aveau mult mai multe informatii legate de acest fisier decat mine, deci acuzatiile contra lor, sunt oarecum nefondate si ca o informatie care se transmite pe cale orala « din gura in gura » nu poate fi sanctionata de catre legislator in Franta, o tara pe care, cel putin, administratia franceza o considera una dintre cele mai evoluate din punct de vedere democratic din lume !

Miercuri, pe 6 octombrie 2010, Francoise Cotta, William Bourdon si Henri Braun, avocati al Baroului parizian, reprezentand interesele asociatiilor de Romi[1] : VR (Vocea Romilor), UFAT (Uniunea Franceza a Asociatilor de Tigani), FNASAT (Federatia Nationala a Asociatiilor de Solidaritate cu Tiganii si « Les Gens du Voyage ») si ANGVC (Asociatia Nationala « Les Gens du Voyage » catolici) au depus o plangere la Procurorul Republicii de Paris, precum si la CNIL (Comisia Nationala Informatica si a Libertatilor), respectiv, HALDE (Inalta Autoritate de Lupta contra Discriminarii si pentu Eligalitatea cetatenilor) pentru constituirea unui fisier national nedeclarat si conservat « cu caracter personal in care apar mentionate originele etnice si rasiale ale eu(ro)milor » de catre OCLDI (Oficiul Central de Lupta contra Delincventei Itinerante, cu sediul general la Arcueil, Val de Marne, regiunea urbana pariziana, creat in iunie 2004). (A se vedea si articolele autorlui pe aceasta tema : « Eurosatra. Algebra Eu(ro)romilor: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17112:qeurosatraq-algebra-euroromilor-partea-i&catid=6:social&Itemid=10; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17421:-eurosatra-algebra-euroromilor-partea-ii&catid=6:social&Itemid=10; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17462:eurosatra-iii&catid=6:social&Itemid=10http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17462:eurosatra-iii&catid=6:social&Itemid=10)

Constituirea acestui fisier numit MENS (Minoritati Etnice Ne-Sedentare) este un act ilegal in Franta, fiind considerat o infractiune si este pedepsit de catre lege cu cinci ani de inchisoare si 300.000 de euro amenda.

PREAMBUL

Conform celor trei avocati care reprezinta interesele MENS si care considera acest fisier « un cancer pentru democratie », unii dintre reprezentantii celor patru asoaciatii (numele lor nu-i putem mentiona pentru pastrarea secretului de instruire al dosarului !), din « intamplare », au descoperit pe site-ul OCLDI un document « ratacit » si « invechit » (uzat « moral » !) dar si socant, in format PDF, cu proprietati ciudate : « aparea si disparea de pe site » (ca tinta nr.8 « vaca alergand » la sedintele de tragere in timpul stagiului nostru militar), dar care punea in evidenta o corelatie intre arborele genealogic ale familiilor de est-eu(ro)romi (tigani din estul Europei), diverse infractiuni ale lor (furturi, spalare de bani, crima organizata, etc.), preum si modul lor de operare.

Conform acestui document, in termeni de statistica matematica, reprezentarea grafica a infractionalitatii este redat pe o « platforma » de tip branza « Camembert » si conform acesteia cca un sfert din delincventa « itineranta » este atribuita MENS-lui.

Grupurile de « risc » in aceasta categorie sunt in special : « les gens du voyage » (categoria « Manouche » si « les gitans »), in rest « est-euroitinerantii ». In plus, exista in document si o evidenta clara a interpelarilor est-eu(ro)romilor in perioada 2000-2004.

Astfel, numai in 2004, 1853 rromi (tigani romani), 600 de ex-iugoslavi, 484 polonezi, 483 georgieni, 333 moldoveni, 247 rusi, 194 lituanieni, 174 bulgari, 151 armenieni, 110 ucrainieni, etc., au fost interpelati de catre Jandarmeria Nationala. (Insa niciun ungur sau bielorus, sic !)

In total, numai in 2004, 4847 de persoane, originari din 16 foste state socialiste, au fost arestate carora au fost deschise dosare penale.

Desi initial, atat Ministrul de Interne, Brice Hortefeux cat cel al Apararii Nationale, Alain Jupe, au declarat ca ministerele pe care le conduc nu au nicio cunostinta de acest fisier si nici macar o informatie cat de nesemnificativa ar fi ea, in urma unei consultari interministeriale au ajuns la un comun acord si anume ca : « o nota interna al Jandarmeriei Nationale (GN) a fost consacrata minoritatilor etnice ne-sedentare » datata din 25 mai 1992, pe cand ea era inca sub tutela Ministerului Apararii avand Ministru pe Pierre Joxe (Partidul Socialist), insa aceasta nota (in cca 15 pagini) era destinata cu precadere « actiunilor criminale si delictuale ale diverselor categorii de SDRF (persoane fara domiciliu si resedinta, fixe !), monitorizati « administrativ » de catre STRID (Serviciul Tehnic de Cautare Judicira si de Documentare, Rosny sous Bois, Seine Saint Denis, regiunea urbana pariziana) care insa putea fi aplicata deasemenea si « nomazilor francezi aflati de mai mult timp pe Teritoriul national sau gitans-ilor, respectiv, manouches-ilor recent naturalizati in Franta, ca de-altfel si strainilor (est-eu(ro)romi) proveniti din Europa de Est (tigani, boemi, romi iugoslavi sau romani, etc.) sau din vestul Europei (zingarii italieni sau gitans-ii spanioli).

Acest lucru este dezmintit de catre DGGN (Directia Generala a Jandarmeriei, Nationale) cu toate ca SDRF era un fisier care continea o lista cu 170.000 de monitorizati si pare sa fi fost consultat de cca 400 de ori pe zi !

« Les gens du voyage » sunt descrisi ca « familisti convinsi organizandu-se in structurile (algebrice !) de clan sau de trib ! », sentimentul de « identitate » fiind atat de prezent la ei ca in majoritatea cazurilor cuplurile se formeaza in cadrul acestori structuri intre rude chiar si de gradul unu ».

Insa, prezidat de catre Criminologul Alin Bauer, GCBDPG (Grupul de Control al Bazelor de Date al Politiei si Jandarmeriei) ajunge la concluzia, mentionat si de catre Ministrul de Interne intr-un comunicat al sau de presa, ca acest fisier a fost sters din baza de date pe 13 decembrie 2007.

Astfel, tot el, pe RTL (RadioTeleviziuneaLuxemburg), afirma cu convingere inca pe 25 august 2010, cand scandalul cu expulzarile masive de rromi catre Romania a inceput sa ia proportii ca : « nu exista statistici privind comunitatile/minoritatile etnice » ci numai satistici privind nationalitatile lor. Este exclus ca rromii sa fie expulzati pentru ca sunt…rromi (romi romani) ! ».

In ciuda faptului ca inca la Bruxelles, Sarkozy afirma ca a inchis deja 199 de amplasamente insalubre (tip Bidonville[2]) in majoritatea cazurilor locuite de catre rromi (romi romani) si romi bulgari, care erau pe cale de a fi « repatriati voluntar » in tarile lor de origine !

In ceea ce il priveste pe Michel Bart, Directorul sau de cabinet, el a fost citat sa compara pe 23 noiembrie 2010 in fata Tribunalui Coretional Paris pentru « incitare la ura rasiala », dupa ce pe 5 august a semnat o circulara, care in prima sa versiune, solicita evacuarea amplasamentelor, « in special » ale est-eu(ro)romilor.

APROFUNDAREA DOSARULUI

Intr-un context social-politic neprielnic, cand autoritatile franceze s-au lansat fara rezerve intr-un proces de expulzari de mari proportii, fara precedent, al eu(ro)romilor in vara anului trecut, atunci cand cel putin in aparenta, Uniunea Europeana, Natiunile Unite si Papa « contraatacau no mercy », descoperirea fisierelor MENS cu scopul monitorizarii minoritatilor etnice « nesedentare » pentru combaterea (reprimarea) « delincventei itinerante » (furturi de bijuterii, trafic de vehicule furate, escrocherii, spalare de bani, crima organizata, etc.), pune intr-o lumina proasta atat Ministerele Apararii si de Interne, pe de o parte, cat si Presedintele Frantei Nicolas Sarkozy, pe de alta parte, care de-altfel ca si actualii Ministrii ai Apararii si al Internelor, Allain Jupe, respectiv, Brice Hortefeux, declarau ca nu avea nicio cunostinta legat de acest fisier si nici de faptul ca ele ar fi fost utilizate cu adevarat si cu eficacitate !

Si care conform celor declarate de catre Yann Padova, Secretarul General al CNIL este « ilegal pentru ca Legea din 1978 interzice monitorizarea datelor cu caracter etnic si rasial » !

Mai exact, Art.226-16, respectiv, Art.226-19 ale Codului Penal Francez pedepsesc aceasta infractiune cu cinci ani de inchisoare si 300.000 de euro amenda, iar Articolul 1 din Constitutia Franceza reaminteste ca Republica « asigura egalitatea in fata legii pentru toti cetatenii indiferent de origine, rasa sau convingeri religioase » !

Din documente de arhiva (in PowerPoint, 48 de pagini) al unui Colocviu desfasurat la Lille pe 23-24 noiembrie 2004 al FEFTL (Federatia Intreprinderilor Franceze de Transport si de Logistica) rezulta ca fisierul ar fi servit in repetate randuri OCLDI-ului (format din 40 de jandarmi si 8 politisti) creat tot in 2004 in subordinea Sub-Directiei Politiei Judiciare al DGGN (Directiei Generale ale Jandarmeriei Nationale) si condus de catre un Sef de escadron (ca si Jean-Hugues Matelly, dar pe care nu-l putem cita pentru ca instruirea unui dosar penal legat de aceasta tematica este in curs) !

Tot el prezinta la acest Colocviu si un « bilant general » al activitatii depuse de catre OCLDI in fiecare regiunie administrativa a Frantei, precum si o clasificare a tipurilor de infractiuni comise de catre « est-euroitinerantii », « est-euronesedentarii » (sau « romi » proveniti in Estul Europei), in functie de nationalitatile, precum si in functie de caracteristicile lor etno-rasiale!

La Conferinta « Sefilor de Siguranta departamentala si urbana » in 2005, dar si in aprilie 2004 la Bucuresti, el expune munca depusa de catre CILDI (Celula Interministeriala de Legatura privind Delincventa Intineranta, creata in 1998) si ridica problema constituirii unei RCPE (Retele de Corespondenti in Tarile Straine) in colaborare cu care autoritatile franceze sa poata lupta cu mai multa eficacitate pentru combaterea criminalitatii de care sunt responsabile « etniile nesedentare », mai exact eu(ro)romii (romii din fostele tari socialiste) !

In cadrul documentelor OCLDI exista chiar si un fisier CILDI numit : « Romanii » (Ref: BE 1030 DEF/GEND/OPS/CILDI/DR) datat din 16/02/98.

Iata o evidenta a interpelarilor efectuate de catre OCLDI in cele 16 tari apartinand fostului bloc comunist, in perioada 2000-2004[4]: 1. Romanii pe primul loc (detasat!) cu o crestere anuala importanta (729/2000; 898/2001, + 23,18% ; 1733/2002, +92,98% ; 1836/2003, + 5,9%; 1853/2004, total : 7.049 !) apoi in ordine « descrescatoare », dupa cum urmeaza : 2. Ex-Iugoslavii (672/2000; 523/2001; 635/2002; 706/2003 ; 600/2004 ; total : 3.136), 3. Polonezii (350/2000 ; 426/2001 ; 522/2002 ; 511/2003 ; 484/2004 ; total : 2.293) ; 4. Georgienii (20/2000 ; 172/2001 ; 387/2002 ; 400/2003 ; 483/2004 ; total : 1.462) ; 5. Moldovenii (184/2000 ; 161/2001 ; 387/2002 ; 326/2003 ; 333/2004 ; total : 1.391) ; 6. Rusii (59/2000 ; 120/2001 ; 234/2002 ; 246/2003 ; 247/2004 ; total : 906) ; 7. Lituanienii (29/2000 ; 125/2001 ; 240/2002 ; 209/2003 ; 194/2004 ; total : 797) ; 8. Bulgarii (34/2000 ; 72/2001 ; 148/2002 ; 122/2003 ; 174/2004 ; total : 550) ; 9. Albanezii (98/2000 ; 77/2001 ; 110/2002 ; 110/2003 ; 87/2004 ; total : 482) ; 10. Armenienii (25/2000 ; 37/2001 ; 118/2002 ; 141/2003 ; 151/2004 ; total : 472) ; 11. Ucrainienii (41/2000 ; 64/2001 ; 105/2002 ; 87/2003 ; 110/2004 ; total : 407) ; 12. Cehii si Slovacii (58/2000 ; 32/2001 ; 63/2002 ; 104/2003 ; 46/2004 ; total : 303) ; 13. Bilelorusii (13/2000 ; 24/2001 ; 67/2002 ; 52/2003 si niciunul in 2004 ; total : 156) ; 14. Ungurii (30/2000 ; 49/2001 ; 34/2002 ; 28/2003 si niciunul in 2004 ; total : 141) ; 15. Letonii (niciunul intre 2000-2001 ; 5/2002 ; 8/2003 ; 9/2004 ; total : 22) si 16. Estonii (niciunul intre 2000-2001 ; 7/2002 ; 3/2003 ; 5/2004 ; total : 15).

In sfarsit, numarul est-eu(ro)milor (romi din Europa de Est) interpelati in perioada 2000-2004 a fost de 19.453 (2342/2000 ; 2780/2001 ; 4795/2002 ; 4689/2003 ; 4847/2004) !

Conform acestui fisier, intr-adevar, avand in vedere numarul deosebit de mare de interpelari al rromilor, « nesedentarii lui Iliescu », pare ca ei sa fi fost (si pare a fi inca !), « inamicul public nr. 1 » al Frantei (calificativ atribuit numai lui Jacques Mesrine-Robin Hood francez, unul dintre cei mai celebri criminali si raufacatori, un exponent de frunte al marii criminalitati franceze in perioada anilor ’60-’80, « specializat » in bracaje de banca/jaf armat si evadari ; a se vedea si articolul autorului in limba franceza : « Affaire Mesrine » : http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-mesrine.html)!

Insa, daca fisierul este « ilegal » si declarat « nedeclarat (la CNIL)», el nu are nicio valoare juridica !

In concluzie, el nu este o proba, iar in acest caz, clasificarea « delincventei itinerante » in functie de originea etnica nesedentara a est-eu(ro)romilor (din tarile de est) nu are niciun sens !

Si totusi, chiar daca conform legii, un fisier al Politiei sau Jandarmeriei nu poate contine (oficial) elemente etnice si religioase derapaje exista, pentru ca legea poate fi interpretata ! Si nu cu mari dificultati !

Astfel, inca din 22 martie 1994 cu acordul CNIL-ului, exista o circulara interministeriala care « monitoriza » SDRF-istii (persoanele fara domiciliu si resedinte fixe), din care categorie faceau parte cu putina « indulgenta » si MENS-istii, ca o submultime nevida (finalul celui de-al doilea mandat-septenat a lui Francois Mitterrand, 1988-1995, cu Charles Pasqua, Ministru de Interne, 1993-1995, om politic de dreapta, gaulle-ist, « mentorul » lui Sarko, cofondatorul SAC[3]-ului), in timp ce Presedintele Romaniei era pe atunci Ion Iliescu (primul mandat, 1990-1996)

Sau, mai mult !

Matematic vorbind, ei constituiau « o parte » stabila a SDRF-istilor in raport cu legea de « compozitie interna » indusa (impusa) de catre OCLDI !

Situatia era oarecum aceasi si in perioada 2000-2004.

In Romania, Presedintele Statului era tot Ion Iliescu (al doilea mandat, 2000-2004), un leader social-democrat (PSDR), adica, un om politic de stanga (toleranta, intelegere, libertate relativ simpla de migratie, politica sociala populara, etc.).

In Franta, Seful Statului era Jacques Chirac (1995-2002 ; 2002-2007), un om politic leader al unui partid de dreapta (RPR-UMP), cu Nicolas Sarkozy, Ministru de Interne (2002-2004, imigratie « aleasa », imigratie clandestina : « toleranta zero !», politica de represiune severa al delincventei, etc.).

Ceea ce « simplifica » considerabil, intelegerea « amanuntelor » legate de necesitatea existentei fisierului « ilegal » si « nedeclarat » MENS !

Si chiar inainte ca acest fisier sa fi fost facut public, expulzarea « masiva » a rromilor este pusa in aplicare, organizat de catre autoritatile franceze (in genul plan Marshall), incepand cu 21 iulie, cu ocazia violentelor de la Saint Aignan (Rouen, com. urbana cca 650.000 de locuitori, pe coroana bazinului parizian, Departamentul Loire et Cher), unde « Les gens du voyage » (francezi) au atacat sediul Jandarmeriei Nationale, dupa ce unul dintre ei a fost ucis de catre acestia ! (A se vedea si articolul autorului legat de acest eveniment: « Eurosatra. Algebra Eu(ro)romilor. Partea III: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17462:eurosatra-iii&catid=6:social&Itemid=10 »)

Planul este pus in aplicare pentru rromi cu ajutorul PAF[4] (Politiei Aerului si a Frontierelor) prin intermediul companiilor romanesti BlueAir si TAROM, dar si prin intermediul Companiei nationale franceze de aviatie civila AirFrance-KLM, de pe Ansamblul Aeroportuar parizian « Charles de Gaulle » (Aeroporturile 1, 2, 3).

In aceasta perioada, pe 28 iulie, Brice Hortefeux, Ministrul de Interne a si anuntat intr-un comunicat de presa demontarea a 300 de « bidonvilles » ilegale (din cca cele 600 existente pe Teritoriul National) al est-eu(ro)romilor (si in special ai rromilor), ceea ce a fost « reiterat » si de catre Nicolas Sarkozy, Presedintele Statului cu ocazia vizitei sale pe 31 iulie in Capitala Alpilor francezi, la Grenoble (com. urbana cca 600.000 de locuitori, Departamentul Isere, Regiunea Rhone-Alpes).

Pe 5 august, intr-un comunicat al Ministerului de Interne, Hortefeux considera deja ca repatrierea « voluntara » a rromilor este o prioritate nationala pentru Franta, iar pe 19 august primele avioane decoleaza in Directia Bucuresti cu zeci, sute de expulzati!

Proces ce se va derula fara « evenimente deosebite », fara intrerupere si in lunile septembrie, respectiv, octombrie.

In ciuda faptului ca din partea romana, pe 18 august, Teodor Baconschi, Ministrul Afacerilor Externe si-a manifestat « ingrijorarea » fata de acest mecanism « artificial » de « intoarcere acasa » a rromilor cu un scop mai mult « populist», care ar putea avea ca efect « reactii xenofobe » contralor din partea populatiei autohtone!

In ciuda faptului ca in aceasi zi, Viviane Reding, Comisarul European insarcinat cu Justitia si Drepturile fundamentale ale Omului, « someaza », Presedintele Statului francez, Nicolas Sarkozy pentru comiterea unor ilegalitati fata de legislatia institutiilor europene pe care ea le conduce !

In ciuda faptului ca pe 22 august, Papa Benedict al XVI-lea aduce “critici severe” la adresa Guvernului francez in ceea ce priveste punctul sau de vedere, precum si atitudinea pe care o are fata de est-eu(ro)romi, in general si fata de rromi, in particular!

In ciuda faptului ca pe 8 septembrie, Parlamentul European solicita Sefului Statului francez suspendarea expulzarilor (« repatrierilor voluntare » in tara de origine!) din motive « umanitare ».

In ciuda faptului ca pe 29 septembrie Comisia Europeana « ameninta » Franta ca va angaja contra ei o procedura juridica la mijlocul lunii octombrie, pentru incalcarea legislatiei Uniunii Europene privind dreptul la resedinta (rezidenta) pe teritoriul sau!

Insa, din investigatiile noastre, cel putin la prima vedere, s-ar parea ca Guvernul francez in anumite situatii « extreme », totusi, s-ar fi aratat « generos » !

Pentru ca, un proiect de lege privind un acord franco-roman relativ la rromi, negociat inca din ianuarie 2006, semnat la Bucuresti pe 1 februarie 2007 si aprobat de catre Guvernul roman in octombrie, ajunge totusi, in Parlamentul francez,…in iulie 2008 !

Iar peste inca doi ani, in sfarsit, chiar si in fata Adunarii Nationale, pe 7 octombre, dupa ce pe 6 mai 2010 el a fost adoptat de catre Senat !

Acest acord de cooperare, care este de-altfel « prelungirea » unui altul cu data de expirare in 2006, se refera la expulzarea (« repatrierea voluntara » a) minorilor rromi « izolati » (fara parinti, fara rude, etc.) si are ca scop simplificarea procedurii!

Cu atat mai mult cu cat, in majoritatea cazurilor, ei sunt victimele unor retele de crima organizata care le exploateaza.

Acest proiect de lege prevedea ca expulzarea minorului, imediat, dupa ce Parchetul decide astfel, poate fi pusa in aplicare, fara ca minorul sa poata sesiza « Judecatorul de Copii » (Minori), ceea ce din contra, in acordul din 2002, nu putea decide decat, acesta din urma !

Conform D-nei Geneviève Lefebvre, Judecator de Copii (Magistrat de Minori) la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris, modificarea acordului « se justifica » pentru ca la acea vreme, minorii in cauza erau cu precadere originari din regiunea Satu Mare (si relativ putin la numar) iar Romania nu era membra a UE, insa din 2007, dupa aderarea ei la aceasta structura socio-politica si economica, pe de-o parte, legislatia privind « mobilitatea » a devenit mult mai « flexibila » in toate sensurile, iar pe de alta parte, pentru ca aproape toti dintre cei cca 6.000 de minori (cei mai tineri in varsta de 10-12 ani, dar majoritatea 13-16 ani) din cei peste 15.000 de rromi aflati pe solul francez (instalati in bidonvilles in marile regiuni urbane ale metropolelor : Paris, Lyon, Marsilia, Lille, Bordeaux, Toulouse, Strasbourg, Nisa, etc.) sunt delincventi (prostitutie, furturi din spatii comerciale, din bancomate, din parcometre, precum si din distributoare de diverse produse comerciale, in mijloacele de transport, etc.), indiferent daca sunt sau nu « izolati », motiv pentru care incadrarea lor socio-educativa, este practic, imposibila, iar « expulzarea lor deghizata » (« intoarcerea voluntara a lor acasa » !) este solutia cea mai apropriata dintre tote cele rele !

Dupa parerea ei «tinerii romani nici nu cauta sa lucreze si nici sa se integreze in structurile siociale. Ei nu urmaresc decat un castig rapid si fara munca (daca se poate !) pentru a supravietui».

Ceea ce din pacate, cu rare exceptii, este adevarat !

Conform, Directorului BMP (Brigada de Minori la Paris), Thierry Boulouque « pentru insertiunea tinerilor romani in societate ei ar trebui izolati de mediul infractional si cazati in centre socio-educative, ceea ce se si intampla, insa majoritatea fug dupa scurt timp. Iar alti nefiind motivati, nici nu accepta » !

In luna mai, in timpul dezbaterilor la Senat, Jean-Marie Bockel, Secretarul de Stat in Ministerul Justitiei, care a sustinut proiectul lege, a justificat necesitatea modificarii acordului, avand in vedere cresterea semnificativa a criminalitatii romanilor pe teritoriul francez, inca de la inceputul anului 2009 !

Domnia sa facea referire la statistici ale Politiei Nationale, conform carora, cca 38-40% dintre romanii implicati in infractiuni pe teritoriul francez erau (si sunt si acum) minori !

Modificarea acordului avea astfel doua « componente » complementare.

Pe de-o parte, securitatea publica, iar pe de alta parte, protectia minorului.

In ceea priveste pe cei doi raportori la Adunarea Nationala, Alain Vidalies (Partidul Socialist, Departamentul Landes), respectiv, Chantal Bourragué (Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala, Departamentul Gironde), au pareri diferite, evident.

Daca pentru primul « acest text este o rusine », pentru celalat « nu exista niciun motiv de neliniste » in privinta lui !

In sfarsit, nu este pentru prima oara cand Ministerul de Interne utilizeaza criteriile etnice si rasiale in fisierele sale.

Inca din 1950 Inspectorul principal Rene Canonge de la Siguranta urbana al Marsiliei a creat un fisier « manual » (cu fotografii) cu ajutorul caruia monitoriza si clasifica delicventii (infractorii) in urmatoarele categorii : alb (caucazian, originarii dintre portiunea Marea Neagră şi Marea Caspică, incluzând Munţii Caucaz şi câmpiile înconjurătoare) ; mediteranian (originarii din teritoriul înconjurat şi din jurul Mării Mediterane) ; gitan (tigan) ; oriental mijlociu (originarii din sudul şi estul Mării Mediterane ; din estul Mediteranei până în Golful Persic, in special cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu : cea evreiască, cea persană, cea arabă şi cea turcă) ; nord african (originarii din nordul continentului african, separată de Deşertul Sahara de către Africa Subsahariană. Geopolitic, schema ONU pentru Africa de Nord include următoarele şapte teritorii, maghrebin : Maroc, Algeria, Tunisia, Sahara Occidentală, Libia, Mauritania, partial Egipt, precum si Sudan) ; asiatic-eurasian (originarii din Asia, respectiv, Eurasia : regiunea geopolitică care cuprinde statele între definiţiile politice a Europei şi a Asiei, sau state care fac parte din ambele continente, adică, Rusia şi alte state ale fostei URSS) ; amerindian (indieni americani) ; indian (India) ; metis-mulatru (amestec de rase) ; polinezian (originarii din cele peste 1000 de insule şi grupuri de insule, teritoriul de la insulele Hawaii, situate în nord, până la Noua Zeelandă în sud-vest, şi în sud-est până la insula Paştelui-Chile. Graniţa de vest a Polineziei este limitată de insulele Glibert-Micronezia şi Tuvalu ; state independente : Insulele Cook; Noua Zeelanda-niue ; Samoa ; Tonga ; Kiribati ; teitorii dependente : Hawaii, Samoa americana-SUA, Polinezia franceza, precum si Wallis si Futuna-Franta ; Tokelau-Noua Zeelanda ; Insulele Pitcaim-Marea Britanie ; enclave in afara triunghiului polinezian ; melanezian-kanak (originarii din partea vestica a Pacificului de Est pana la marea Arafura din nordul si nord-estul Australiei : Arhipelagul Bismarck, Fiji, Noua Guinee, Insulele Maluku, Insulele Solomon, Insulele Stramtorii Torees, Vanuatu, Noua Calodenie, Pacificul de sud).

Informatizat in iunie 1992, acest fisier a lui Canonge a fost integrat in STIC (Sistemul de Tratament de Informatii Constatate) care monitorizeaza cca 34 de milioane de persoane.

Conform raportului redactat in 2009 de catre deputatii Delphine Batho (Partidul Siocialist) si Jacques-Alain Benisti (UMP), el permite identificarea a cca 30-31.000 de persoane anual.

Raportul lui Alain Bauer in noiembrie 2006, privind fisierele criminologice a propus un nou « model » STIC cu urmatoarele clasificari : european, african-antilez, maghrebin, oriental (mijlociu), asiatic, etc.

Tipul : « gitan » (tigan) fiind eliminat din fisier !

In decembrie 2008, un nou raport Bauer punea in evidenta faptul ca fisierul continea totusi caracteristici etno-rasiale, (pentru ca utiliza in loc de « gitan » termenul de « gens du voyage » !), precum si « imposibilitatea practica a serviciilor de politie sa elimine aceasta minoritate/comunitate etnica datorita gradului sau ridicat de infractionalitate » !

In incheiere, merita sa subliniem si faptul ca fisierele MENS (Ministerul Apararii) sau STIC (Ministerul de Interne) nu sunt singurele fisiere utilizate de catre autoritatile politienesti si ale jandarmeriei responsabile cu reprimarea (combaterea) delincventei « euroitinerante » (« euronesedentare »), in general si « est-euroitinerante » (« est-euronesedentare »), in particular !

Exista actualmennte in « circulatie » (in circuit mai mult sau mai putin inchis !), oficial sau neoficial, aproape 60 de asemenea fisiere, printre care cele mai cunoscute sunt EDVIGE si CRISTINA, respectiv, FNEAG (Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice) al Politiei si al Jandarmeriei Nationale, creat in 1998 care monitorizeaza ADN-ul prelevat in cadrul anchetelor judiciare (la INPS-Institutul National al Politiei Stiintifice de la Ecully-Lyon) si FPR (Fisierul Persoanelor Cautate) al Politiei Nationale sub dubla autoritate al Ministerului Apararii si al Ministerului de Interne, creat oficial printr-un decret pe 15 mai 1996 dar care exista neoficial, cel putin, inca de la inceputul anilor ’90 !

In rest, aproape o treime din aceste fisiere nu au nicio baza legala de existenta !

Cu atat mai putin, de « functionare » !

COMENTARIUL AUTORULUI

Intamplarea face ca anumite evenimente administrative majore (« de mare importanta pentru tara ! ») in cadrul Ministerelor Apararii si Internelor la sfrasitul primului deceniu in Franta au o simultaneitate care fie fac obiectul unei « simple » coincidente, fie sunt organic legate printre ele prin intermediul unui « complex » sistem de « legi de transformari » generate de catre reformele lui Sarko, pe care putem sau nu descoperi sau, putem sau nu, intelege !

Este vorba de reorganizarea sistemului francez de informatii (RG), trecerea Jandarmeriei Nationale (GN) de sub tutela Ministerului Apararii Nationale sub tutela Ministreului de Interne (operational si bugetar), propunerea de « radiere pe viata » al Jandarmului-Cercetator Jean Hugues-Matelly socio-politolog in cadrul CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintifica), Sef de Escadron in Picardie si Comandant de Companie la Blois, respectiv, dezvaluirea existentei fisierelor ilegale MENS (A se vedea si articolele autorului : « Edvige & Cristina nou-nascutii serviciului francez de informatii : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=17488:edvige-si-cristina-nou-nascutii-serviciului-francez-de-informatii&catid=8:justitie&Itemid=12 » ; « Un pacat fatal al unui Presedinte de Stat francez : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=19970:un-l-pacat-fatal-r-al-unui-presedinte-de-stat-francez-&catid=4:anchete&Itemid=9 » ; « Conjectura lui Matelly : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=20445:conjectura-lui-matelly&catid=4:anchete&Itemid=9 » ; « Eppure io credo… ! : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=20567:eppure-io-credo-&catid=4:anchete&Itemid=9)

Astfel, conform decretului din 1 iulie 2008 ia fiinta la srasitul anului, Directia Centrala de Informatii Interne (DCRI), prin fuziunea « la rece » dintre Serviciul francez de Informatii Generale (RG) si Directia de Supraveghere al Teritoriului (DST) cu cele doua fisiere ale sale centrale si « celebre »: EDVIGE (Exploatarea Documentara si Valorificarea Informatiei Generale) care « largeste » fisierele RG in toate « directiile » si toate « sensurile » avand ca scop reducerea libertatilor democratice in Franta (monitorizarea celor considerati « antisociali » incepand cu varsta de 13 ani, starile lor civile, profesiile si coordonatele lor, informatii despre situatiile lor fiscale si patrimoniale, activitatile lor politice si sindicale, convingerile lor religioase, precum si excluderea orcarui drept de informare si de opozitie a cetateanului, etc.,) pentru mentinerea unei majoritati franceze « in lesa », in special ai celor « indisciplinati », respectiv, CRISTINA (Centralizarea Informatiilor Interne pentru Securitatea Teritoriului si a Intereslor Nationale), un fisier antiterorist, clasat SD (Secret de Aparare ), adica, secret de stat!

DCRI poate fi « atasat» matematic vorbind unui « spatiu infractional bidimensional », avand baza formata din doua axe de coordonate : EDVIGE si CRISTINA, in care un individ poate fi considerat ca o « particula cu constiinta » si urmarit riguros in « spatiul infractional » ca o particula « fara constiinta » pe traiectoria sa ca in mecanica rationala (analitica) !

Cele doua fisiere au punctul comun « de intersectie » in centrul « spatiului infractional », amandoua fiind o consecinta directa a reformei serviciilor secrete franceze.

Insa, daca EDVIGE este totusi « supus » (cel putin teoretic !) CNIL-ului (Comisia Nationala de Informatica si a Libertatilor), CRISTINA, ca secret de « aparare», este inaccesibil !

Prezentat in sedinta Consiliul de Ministri din 21 august 2008, la propunerea Presedintelui Nicolas Sarkozy, proiectul de lege, prin care GN urma sa treaca de sub tutela Ministrului Apararii (incepand cu 1 ianuarie 2009) sub a celei de Interne (operational si bugetar), a fost adoptat de catre Senat in « prima lectura » in urma unei ordonante de urgenta, pe 17 decembrie 2008, adica tot la sfarsitul anului 2008.

In ceea ce il priveste pe « ereticul » Jean-Hugues Matelly, acuzat de « inalta tradare » de catre « putere », publica pe site-ul « Rue89 » un articol crtic (de debut, dintr-o serie lunga de alte articole !) privind « fuziunea » dintre Politia Nationala (PN) si Jandarmeria Nationala (GN), ceea ce nu-i permitea deontologia militara in calitatea sa de « jandarm » (motiv pentru care el este « radiat pe viata » din Corpul GN printr-un decret Prezidential semnat de catre Nicolas Sarkozy pe 25 martie 2010, fara precedent in timpul celei de-a V Republici franceze), tot la sfarsitul anului 2008.

In sfarsit, fisierul « arborelui genealogic al minoritatilor etnice nesedentare » MENS cu caracter etno-rasial este sters pe 13 decembrie 2007, intocmai cand marile reforme ale lui Sarkozy erau deja in «curs de validare» fie la Senat, fie in Adunarea Nationala.

Ce coincidenta, in aparenta!

Realitatea insa poate fi « usor » diferita!

In primul rand, pentru ca nu este exclus ca Ministrii Apararii Nationale si al Internelor sa fi nu fi avut cunostinta de foisierele MENS, intr-adevar.

Pentru simplul fapt ca in Franta, (« tot ce misca in tara asta, raul, ramul… ! ») toate activitatile criminale ale strainilor sunt controlate strict de catre serviciul francez de informatii, RG si DST in trecut, acum DCRI, dupa fuziunea lor!

Din acest motiv, nu ar parea absurd ca fisierul MENS sa fi fost elaborat de catre acest serviciu (ca si fisierele EDVIGE si CRISTINA), de care el s-a hotarat se se debaraseze (pentru ca era « ilegal » !) odata cu reforma, facandu-l « cadou » Jandarmeriei Nationale, care pana atunci utiliza acest fisier doar « simbolic », in limbajul « comunicarii » interne, pentru ca oricum nu cunostea detalii legat de el.

Din pacate, ghinionul ei consta in faptul ca odata cu reforma, administratorii site-ului au uitat acest detaliu, voit sau nu, intocmai pentru ca el sa poata ajunga acolo: unde trebuie, cand trebuie si in mana cui trebuie, cu scopul de a compromite pe cine trebuie !

O lunga conversatie foarte constructiva pe aceasta tema cu fosti inalti functionari ai Statului la Papeete (Polinezia franceza-TOM, teritoriu autonom nemetropolitan de peste mari ; vezi si Polinezia mai sus, respectiv : http://fr.wikipedia.org/wiki/Personnalit%C3%A9s_de_Polyn%C3%A9sie_fran%C3%A7aise), azi « inactivi », care se supun celebrelor legi si constante sinistre ale lui Woerth (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica :« Marea reforma a regimului francez de pensii. Sinistrele legi si constante ale lui Woerth : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=18304:marea-reforma-a-regimul-francez-de-pensii-lsinistreler-legi-si-constante-ale-lui-woerth&catid=6:social&Itemid=10 ») si carora le multumesc si pe aceasta cale, m-au facut sa inteleg ca « exista taine ale naturii Horatio, pe care mintea nici ca le-a visat » !

Tinand cont si de observatiile lor, s-ar parea ca este vorba de :

Un complot de tip populist contra lui Sarko ?
Un complot de tip « dezinformare a maselor » ?
O amenintare indirecta la adresa dusmanilor sai de clasa, din opozitie ?
O compromitere al rivalilor sai in cursa pentru alegerile prezidentiale din 2012 ?
O reglare de conturi intre « bande rivale » din cadrul Ministerului Apararii, respectiv, cea a Internelor ?
Un « malus » pentru GN, in procesul de asimilare al ei de catre PN, in cadrul luptei lor « de clasa », avand in vedere ca Cioran ne-a invatat ca « in umbra marilor copaci nu creste nimic » !

In ceea ce il priveste pe « tradatorul », Jean-Hugues Matelly, « acuzat de erezie », un om de mare cultura, un adevarat patriot, de moralitate profesionala ireprosabila, un rebel in adevaratul sens bun al cuvantului, mai mult ca sigur ca era la curent cu toate tipurile de « manevre » mai mult sau mai putin « ilicite », atat din cadrul DGGN (Directia Generala al Jandarmeriei Nationale) cat si din Ministerele de resort carora GN apartine.

El insa stie sa taca si mai mult ca sigur ca va muri mut !
Nestiind acest lucru, politicul considera ca un « eretic » trebuie « executat » !

Compromis, discreditat !

In « numele » Poporului pentru unii.

Pentru altii : « In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin » ! (A se vedea si articolul autorului cu acelasi titlu : http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=999).

Timpul ramane tanar !
_______________________________

[1]Asa cum am mentionat si in articolul meu « SATRA » (Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului, nr.7/2007 si ulterior si in „Eurosatra. Algebra Eu(ro)romilor” in Ziarul „Necenzurat” nr. 27 sept-8 octombrie 2010), in RPE (Rezolutia Parlamentului European) nu se face o clara distinctie intre categoriile de nomazi europeni: « les gens de voyage », « gitans », « tigani », « romi », etc., pe care in acest material i-am numit pentru simplificare: eu(ro)romo.
Exista insa in Franta o lege care dateaza inca din 16 iulie 1912, care defineste satutul de « non-sedentar » (nesedentar), completata cu un amendament din 3 ianuarie 1969.
Conform acestei legi, distingem trei mari categorii de « gens de voyage » :

a) « Comerciantii ambulanti », care posed un domiciliu fix de peste sase luni si care presteaza o activitate lucrativa ambulanta ;

b) « Caravanierii », fara domiciliu fix, care nu practica nicun fel de actvitate lucrativa.

c) « Nomazii », francezi, care nu dispun decat de mijloace de existanta aleatoare, posedand un carnet de circulatie.
Acesti « gens de voyage », numiti in general : « gitans », « tigani » sau simbolic « boemi », sunt in Franta in numar de 415.000-420.000, din care cca o treime sunt « itineranti » (nesedentari, « mobili » pe un itinerar), o treime « semisedentari » (cei care au o mobilitate mai redusa si « stationeaza » in anumite locuri, in general permise, in conditiile legii) si o alta treime, « sedentari » (cei care « statineaza » in locuri permise sau nu, fiind tolerati de catre autoritatile locale).
« Romii », ei sunt considerati « boemi » straini, cetateni europeni, « eu(ro)romi », originari in principiu din estul europei (Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia).
Mentionam ca ei sunt in Uniunea Europeana in numar de 10-12 milioane, echivalentul populatiei unui stat european mai mic (Grecia, Ungaria, Portugalia, Belgia, Austria, etc.)
Romii formeaza un popor indo-european de origine indiana. Este vorba de Kshattriyas care veniti din nordul Indiei au ajuns in Grecia in secolul IX. Apoi in secolul XIII s-au unit cu Rajputs ! Impreuna, ei formeaza Romani Cel/Popor Tigani, de unde sint si supranumiti «Romanichels», dar ei se numesc ei insisi « Romané Chavé », adica « fiul lui Ram », un erou al epopeii « Ramanaya » ! Exista o mare varietate de limba tiganeasca utilizata de catre Romi, denumirea acordata lor pentru prima data de catre Organizatia Natiunilor Unite :
01. Anglo-tiganeasca (Marea Britanie)
02. Calo-tiganeasca (Spania)
03. Domari (Iran)
04. lomavren (Armenia)
05. Tiganeasca balcanica (Serbia)
06. Tiganeasca baltica (Polonia)
07. Tiganeasca carpatica (Republica Ceha)
08. Tiganeasca finlandeza (Finlanda)
09. Tiganeasca Sintesilor (Serbia)
10. Tiganeasca Valahilor (Romania)
11. Tiganeasca galeza (Tara Galilor, Marea Britanie)
12. Greco-tigana (Grecia)
13. Serbo-tigana (Serbia)
14. Tiganeasca tatara (Danemarca, Norvegia si Suedia)

[2]Un „Bidonville” (cuvant utilizat de catre francezi pentru prima ara in 1953 legat de locuintele precare, lipsite de igiena elementara din Casablanca in Maroc) este un ansamblu de „habitatiuni” insalubre (locuinte precare, fara curent electric, apa potabila, WC, sala de baie-dus, etc) in care predomina mizeria, majoritatea lor fiind concentrata in marile metropole ale tarilor in curs de dezvoltare cu precadere din America Latina, Africa, Asia dar si in Europa. Ele au diverse denumiri: mapane sau matiti (Gabon), gecekondus (Turcia), favela (Brazilia,) Jhugi sau Bustee (India), Kachi abadi (Pakistan), Slum, Kijiji sau Korogocho (Kenya), Mudduku (Sri Lanka), Imijondolo/Township (Africa de Sud), Karyane (Maroc), Bairro de Lata (Portugalia,) Lušnynai (Lituania, Kartonsko naselje (Serbia), Barrio (Republica Dominicana), Ranchos (Venezuela), Asentamientos (Guatemala), Cantegriles (Uruguay), Chacarita (Paraguay), Ciudades perdidas ou Colonias (Mexic), Invasiones (Ecuator, Culumbia), Poblaciones Callampas, Poblas sau Campamentos (Chile), Chabolas (Spania), Pueblos jóvenes ou Barriadas (Peru), Villas miseria (Argerntina), Precario/Tugurio (Costa Rica). Conform unui raport UMD (Urbanizare Mondiala Durabila) al Worldwach Institute (ONG, organisme de cecetare independent), mai mult de jumatatea celor 1,1 miliard de persoane cu care populatia Pamantului va creste pana in 2030, ar putea trai in „Bidoonville”! Conform unui alt raport al Natiunilor Unite din iunie 2006, aproape unul din trei „citadini” locuia in „Bidonville”!

[3]SAC-Seviciul de Actiune Civica, organism « independent » de Partidul Gaulle-ist, in legalitate intre 1960-1981 creat sub forma unei asociatii conform legii specifice ONG-urilor din 1901 in serviciul Generalului Charles de Gaulle si apoi « succesiunilor » gaulle-iste, a fost considerat si ca o « Politie paralela », initiata in serviciul Generalului dupa intoarcerea sa « la putere » in 1958, de catre o « garda de fidel » si « devotati inconditional » gaulle-ismulu !SAC-ul conceput si organizat conform ideologiei gaulle-iste avea ca « obiect de activitate » (principalul scop !) mobilizarea poporului francez contra comunismumlui ! Printre membri sai fondatori se disting Jacques Foccart adevaratul sau patron si confident al Generalui, Pierre Debizet, un erou, un vetren al «Frantei Libere » (ramura Libération du Nord si BCRA), Christian Fouchet, Charles Pasqua si prietenul sau Étienne Leandri, ex-colaborator notoriu al Gestapo-ului, reconvertit in traficul de droguri si protejat de catre CIA pentru activitatile sale anti-comuniste. Oficial, SAC-ul a fost infiintat pe 4 ianuarie (dupa sarbatorile anului nou) in 1960, data inregistrarii lui la Prefectura Parisului cu scopul de a-l sustine inconditional pe Generalul de Gaulles si ideologia gaulle-ista.
In principiu, SAC-ul recruta militanti gaulle-isti dar si « altii » care puteau servi gaulle-ismului cum ar fi Jo Attia si Christian David (supranumit « Le Beau Serge »), borfasi ai epocii, pentru « simplul » motiv ca ei ar fi servit Rezistentei intre 1940-1944. In timpul razboiului de independenta a Algeriei, multi membri SAC favorabili Algeriei franceze, demisioneaza in bloc !
In particular, Pierre Debizet isi lasa locul de sef al SAC-ului, lui Paul Comti, o garda de corp al generalului. Odata cu demisia celor fideli lui De Gaulle si miscarii gaulle-iste, SAC-ul incepe sa recruteze indivizi din ce in ce mai putin seriosi, mai mult dubiosi, iar « incidentele », la inceput politice, iar ulterior chiar si de drept comun, care nu mai reprezentau miscarea gaulle-ista incep sa succede in lant. Astfel, in 1965 SAC-ul este banuit de a fi participat la rapirea si sechestrarea sefului opozitiei marocane Mehdi Ben Barka. De-altfel, Jaqueline Hémard si Ali Bourequat, membri ai Retelei Voltaire acuzau SAC-ul ca ar fi fost finantat de catre traficul de stupefiante din Maroc.
In 1968, membri ai SAC-ului deghizati in angajati ai serviciului de urgenta spitalicesc si ai salvarii ataca manifestantii pe care îi imbarca in ambulenta si îi zdrobesc in bataie la cartierului lor gneral din strada Solférino, preparand simultan o contra-manifestatie in favoarea lui De Gaulle. Este tot SAC-ul care dupa alegerile din 1968 a lichidat din casele de tineret (Maisons des Jeunes) diverse asociatii cum au fost Maoiste, Katangais.

Ulterior, SAC-ul a creat grupul « l’UNI » contra « subversiunilor de stanga » in mediul universitar. Debizat a ajutat sindicatul studentilor in toate demersurile pe care acesta l-a facut pe langa guvern pentru ameliorarea conditiilor socio-economice ai studentilor si pentru revalorizarea lor pe plan social. In 1968, cu ocazia manifestatiilor in mai, Foccart aduce inapoi pe Debizet in fruntea SAC-ului. El decide inlocuirea cartii de membru al SAC-ului, care semana mai mult cu un « Police Card » si solicita noilor aderenti (dar si celor vechi, teoretic !) extrase din cazierul lor judiciar. In anii 70, Patrice Chairoff publica in Libération un plan detaliat al SAC-ului, atribuit lui Gérard Kappé, din Marsilia, un om de incredere si fidel lui Charles Pasqua, privind distribuirea locurilor in stadioane al sustinatorilor partidelor de stanga cu scopul de a-i putea « supraveghea » pe acestia si eventul sa-i provoace « la nevoie » sub un pretext sau altul, int-un timp cand conflictul dintre partidele de orientare de dreapa si de stanga isi atinge apogeul. In repetate randuri se produc incidente sangeroase sodate cu victime. Rolul principal, dar necunoscut al SAC-ului in realitate, este supravegherea Partidului Gaulle-ist.

Responsabilul departamental (judetean in Romania) al SAC-ului este membru al comitetului UNR (Union pour la Nouvelle République), apoi UDR (Union pour la Démocratie et la République) si in sfarsit RPR (Rassemblement pour la République), care ulterior intra in coalitia de dreapta UMP (Union pour la Majorité Présidentielle). Prin aceasta « filiera » in general, Jacques Foccart este informat direct de catre sefii departamentali ai SAC-ului care transmite lui Debizet toate informatiile despre unii « posibil alesi ai natiunii » compromisi dar si « incomozi » ai opozitiei care vor fi indepartati de la candidaturile lor chiar inainte ca justitia se se autosesiseze. Din documentele furnizate de Daniele Ganser si publicate inca 2005, reiese ca si Jacques Chirac ar fi fost presedinte de drept al Sac-ului in 1975!

Datorita epuratiilor (epurarilor) efectuate in particular in anii 1968-1969, dar in general pana in 1981, numerosi membri ai SAC-ului, conform unor informatii care ne furnizeaza François Audigier, au fost tarati in fata tribunalelor, acuzati si condamnati pentru : vatamari corporale grave voluntare, port ilegal de arme, agresiuni armate, escrocherii, fals si uz de fals, falsificare de bani, proxenetism, santaj, incendii voluntare, racket, trafic de droguri, hold-upuri, abus de incredere, atentate, furturi si comercializare de obiecte furate, asociere de reufacatori in banda organizata, degradare de vehicule, utilizare de cecuri falsificate, ultraj si tot felul de talharii !

Multi dintre membri SAC-ului spre sfarsitul existentei sale figureaza chiar si in fisierele marelui banditism («le grand banditism ») si al organizatiile de exrema dreapta.

La inceputul anilor 80, datorita unor conflicte de interese si lupta pentru putere care apar intre membrii si conducatorii locali, departamentali, in cadrul SAC-ului, Pierre Debizet este alertat de fidelii sai si incearca sa ia niste masuri drastice pentru a putea tine sub control situatia.
Insa, este deja « tarziu », pentru ca in 1981 la Marsilia are loc celebra drama de la Auriol, un masacru comis de catre menbrii ai SAC-ului departamental Bouche de Rhône.
In lupta pentru putere, Inspectorul de Politie Jacques Massié responabilul local al SAC-ului este asasinat cu bestialitate, in noaptea de 18 catre 19 iulie la Auriol (aria metropolitana a Marsiliei) de catre membri ai acestuia cu intreaga sa familie, sotia, Marie-Dominique cu parintii ei Maurice si Emanuelle Jaqueme si, baietelul sau Alexandre, precum si cumnatul lui Georges Ferarini, cadavrele lor fiind ingropate intr-o zona dezafectata. Deghizat in asasinat politic si comandidat de catre adjunctul sau la SAC, Jean-Joseph Maria, comando-ul a fost condus de Lionel Collard, fost parasutist in Legiunea Straina, avand alaturi alti patru fideli lui Maria, invatatorul model, Jean-Bruno Finochietti si functionarii de la Posta, Ange Poletti, Didier Campana si Jean-Francois Massoni. Desi nu trebuia executat decat Jacques Massié, restul familiei a fost lichidat pentru a nu lasa martori in urma. Maria si Collard, arestati si condamnati, au negat intotdeauna implicarea lor in acest masacru.Ulterior s-a aflat ca Inspectorul de Politie Jacques Massié era implicat in deturnari de fonduri, dar si intr-o serie de afaceri dubioase care il dezonorau atat ca politist cat si ca responsabil departamental al SAC-ului local!

In urma cestui masacru si Michel Debizet a fost cercetat de catre justitie insa fara urmari penale. Dupa castigarea alegerilor in mai 1981 de care Mitterrand, o comisie parlamentara (majoritate de stanga) solicita dizolvarea SAC-ului. Astfel, ordonanta de urgenta a scoaterii in afara legii a SAC-ului ajunge in Parlament, iar in 1982 este votata lichidarea lui, definitiv, ca organizatie/miscare gaulle-ista. Insa, imediat dupa dizolvarea lui apar si « succesorii » lui cum se intampla in general. « Iar ursul isi schimba parul dar naravul ba ». Noul Ministru de Interne de atunci Charles Pasqua infinteaza SDL-ul (Solidarité et Défense des Libertés) care intruneste membri ai RPR, UDF si vechii gaulle-isti de la SAC, insa si unele miscari « foarte » de dreapa (vezi « extrema dreapta »), cum ar fi PFN (Parti des Forces Nouvelles). Acest prim nou « descendent » al SAC-ului n-a prea avut o existenta « fericita » !

In urma atentatului din strada Marbœuf la Paris 1982 comis de catre Carlos in cadrul celui de-al doilea val de atentate syro-iraniens : leader Béchir Gemayel si Ambasada Franceza la Beyrouth, Liceul Carnot, Ambasada Israelului, Bulevard St Michel, Pub St Germain, Capitole Paris-Toulouse si Strada Rosiers, miscarea Pasqua precipita organizarea unei manifestatii unde militantii CNIP (Centre National des Indépendantes et Paysans) si PFN se « disting » din pacate in rau, ceea ce conduce rapid la « dizolvarea » DDL-ului.

Trebuie sa mentionam si faptul putin cunoscut ca Charles Pasqua a fost exclus din SAC la ordnul lui Jacques Foccart la inceputul anului 1969 pentru ca a incercat sa preia controlul cu ocazia evenimentelor din mai 1968. O alta organizatie gaulle-ista cunoscuta descendenta al SAC-ului, MIL (Mouvement Initiative et Liberté) al carui sediu se afla la Levallois-Perret (aria metropolitana pariziana-coroana mica) care utiliza ca simbol « Crucea Lorraine » pe afise are ca presedinte intre 1981-1986 pe Jacques Rougeot. « Decendenta » tot al SAC-ului era si cea fondata de Michel Debizet dupa alegerile prezidentiale din 1981, chiar inainte de dizolvarea lui, dar o structura creata pe « scheletul » solid al « UNI » pentru a permite celor vechi membri « intrati » ulterior in viata profesionala sa fie « aproape » de mediul universitar.

In sfarsit, « Le SACHET » si el o miscare gaulle-ista inlocuieste in mod secret SAC-ul, creat din fonduri oculte ale statului (« La caisse noire » de l’état !), din care cativa politisti de elita, gaulle-isti convinsi, mari patrioti, fideli generalului si gaulle-ismului se constituie ulterior in mod secret intr-un grup, « Les loups des Mers » (Lupii Marilor) care traiesc azi in exclusivitate in DOM-TOM franceze (« Départements et Téritoires d’Outre Mer »), in Franta nemetropolitana ! Ei nu au fost identificati « corect » niciodata !

[4]DCPAF (Directia Centrala a Politiei Frontierelor) este o directie a PN (Politiei Nationale Franceze, vezi si articolul autorului: „Criza de identitate a Politiei Romane. Politia Romana incotro?”: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...) insarcinata cu controlul imigratiei si ale frontierelor Teritoriului National. Inceepand din 14 octombrie 1994, Politia Aerului si al Frontierelor (PAF) detasat de RG (Informatii Generale) din 1973 (vezi si articolul autorului: ”Edvige si Cristina nou-nascutii serviciului francez de informatii!” http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...) se transforma in DICCILEC (Directia Centrala al Controlul Imigratiei si al Luptei contra Muncii Clandestine), pentru ca din 29 ianuarie 1999 sa o inlocuiasca pe aceasta cu DCPAF (Directia Centrala a Politiei Aerului si al Frontierelor), avand ca misiuni: Sa vegheze asupra respectarii textelor legislative privind circulatia transfrontaliera; Sa lupte contra imigratiei si a muncii clandestine (sub toate formele ei); Sa asigure siguranta mijloacelor de transport internationale; Sa asigure misiunile Politiei Aeronautice (securitatea generala ale Porturilor si ale Aeroporturilor); Sa contribuie la expulzarea efectiva de pe Teritoriul National ai celor aflati in situatie de sedere ilegala. DCPAF este condus de catre un Director Central asistat de catre un Director Central Adjunct, cu doua structuri diferite: un Esalon Central, compus dintr-un Stat Major, un Serviciu National al Politiei Feroviare si 3 Sub-Directii (Imigratie clandestina si servicii teritoriale; Affaceri internationale transfrontaliere si siguranta; Resurse), respectiv, un Esalon Teritorial, compus din 7 Directii Zonale ale DCPAF. DCPAF supravegheza numai in Europa (Franta Metropolitana) 7660 de km, din care, 2940 de km terestre (630 de km cu Belgia, 690 de km cu Spania, 500 de km cu Italia, 550 de km cu Elvetia, 435 de km cu Germania si 75 de km cu Luxemburg) si 4720 maritime. 4 Tuneluri, 64 de Aeroporturi internationale si 10 porturi.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one