filmeromanesti. O echipa care presteaza o munca benevola si a caror oameni isi au sediul in strainatate
 

'EUROSATRA'. Algebra Eu(ro)romilor!

Creat 10/02/2010 23:27:58 | Ultima modificare 10/02/2010 23:34:53
Corespondenta de la Paris



Dupa incercari esuate in repetate randuri privind integrarea strainilor in Franta, in special ai celor originari din Magreb (Africa de Nord), precum si ai celor din Africa Subsahariana (Africa « Neagra »), actualul Presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, inca de pe vremea celor doua mandate ale sale (7 Mai 2002 – 30 Martie 2004 si 2 Junie 2005 – 26 Martie 2007) in functia de Ministru de Interne, precum si in cea de Presedinte (28 noiembrie 2004 - 14 mai 2007) al UMP (Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala, respectiv, pentru Miscarea Populara, cel mai mare partid de dreapta), a venit cu o serie de propuneri sub forma de proiecte de lege, mai mult sau mai putin democratice din punctul de vedere ale partidelor de stanga, respectiv, ale unor institutii ale statului dar si ale celor europene care apara interesele migrantilor in spatiul Schengen sau al UE (votate de catre Adunarea Generala), pentru stoparea imigratiei (in special a celei clandestine !), precum si contra acordarii in mod abuziv, al azilului politic in Franta, care intr-o majoritate de cazuri este considerat in fapt, un azil economic, acordat unei persoane fizice despre care exista putine informatii (reale !) in ceea ce priveste : orientarea sa politica, statutul sau social si profesional, sanatatea ei, capacitatea sa de adapare, etc., elemente care pot favoriza actele antisociale (criminalitatea, terorismul, etc.) pe teritoriul national. (A se vedea si articolele : « Modelul prevenirii delincventei a lui Sarko », precum si « Metoda imigratiei selective a lui Sarko »)

PREAMBUL



Nicolas Sarkozy, este primul Presedinte al celei de a V-a Republici franceze care pune problema ruperii definitive cu trecutul politic traditional al Frantei, adepta al sloganului « France terre d’asil » (inca din Evul Mediu) si propune « inlocuirea » acestuia cu cel al « L’immigartion choisie pour la France » (Imigratia aleasa pentru Franta) celor care « au vocatia de a se integra in Franta, atat pe plan profesional cat si pe plan social (si de care tara are nevoie pentru dezvoltarea sa spirituala si materiala !), in special tinerilor cu abilitati intelectuale inalte, admisi sa studieze in scoli superioare de inalte studii (Grandes Ecoles) si care dupa absolvirea studiilor vor putea contribui la prosperitatea economica a Frantei, prin intermediul marilor companii franceze in care isi vor desfasura activitatile.

Desi considerat dupa alegeri ca un viitor reformator « absolut » al gualle-ismului, Sarkozy adopta aceasta reforma social-economica, relativ « tarziu », dupa ce deja alte state europene s-au angajat intr-o forma mai mult sau mai putin restrictiva in acest proces inca de la inceputul acestui secol (Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, Portugalia, Danemarca, Finlanda, etc.) si care este ridicat la rang de principiu fundamental (« sine qua non » !) de catre marile tari favorabile imigratiei traditionale (SUA, Canada, Austrlia, Noua Zeelanda, etc.)

Conform acestei noii politici imigratoare, in primul rand, Franta trebuie sa-si reformeze legislatia privind acordarea azilului politic (una dintre putinele cai, alaturi de casatorie si reintregirea familiei, care permit obinerea stabilirii definitive) prin intermediul OFPRA (Oficiul Francez pentru Refugiati si Apatrizi, creat prin legea n°52-893 din 23 iulie 1952), in defavoarea unei « imigrari alese », in ciuda faptului ca art.120 al Constitutiei Franceze din 1793 mentiona (privind Declaratia Drepturilor Omului din 1789): “Poporul francez acorda azilul politic strainilor persecutati in tara lor pentru cauza libertatii si il refuza tiranilor”, reactualizat pe 15 decembrie 1946, cand ONU creaza Organizatia Internationala a Refugiatilor, inlocuita in 1949 prin HCR (Inaltul Comisariat ai Refugiatilor).

In al doilea rand, nu trebuie sa intre nici in contradictie cu Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 (pe care a semnat-o in 1952) si care reglementeaza, (printre altele) acordarea azilului politic (de catre OFPRA) conform principiului: « Orice persoana persecutata pentru demersurile sale in favoarea libertatii si democratiei are drept la azil politic pe teritoriul Republicii Franceze »!

Pentru a pune in evidenta „sensibilitatea” subiectului, este suficient sa mentionam aici si faptul ca aproape cu doua decenii in urma, un asemenea punct de verede a lui Michel Roccard („Franta nu poate accepta pe teritoriul sau toata mizeria lumii”), pe atunci Primul ministru al Frantei (10 mai 1988-15 mai 1991), in timpul celei de-al doilea mandat a lui Mitterrand (1988-1005), l-a obligat sa demisioneze din functie!



APROFUNDAREA DOSARULUI



In general, candidatii la emigrare (dintr-o tara) sunt persoane care sunt nemultumite in tara lor de origine, fie din motive social-politice, fie din motive economice.

Prin fenomenul de imigrare (intr-o tara "aleasa" sau chiar si la intamplare !), ei spera sa-si realizeze visul lor suprem: multumirea spirituala si materiala!

Astfel, ajungand in tarile de destinatie, ei formeaza o multime (o reuniune de cetateni, de regula co-nationali cu interese comune) si incep sa se organize in diverse structuri (matematice) dotate cu legi interne (specifice culturii si civilizatiei lor), completate cu o ordine (ierarhie) si eventual cu o topolgie (studiul locului) care la inceput sunt printre cele mai simple (de baza): magma (cu o lege interna) sau eventual, anelide (cu cate doua legi interne, fixate de catre leaderi, ceea ce induce automat, mai mult sau mai putin, o « democratie » in sistem !).

Odata cu cresterea numarului membrilor multimii de imigranti (cardinalul multimii) intr-un anumit loc al unui spatiu vital, vor apare in mod obligatoriu si structuri complexe, moduloide (cu o lege interna si una externa care interactioneaza cu mediul inconjurator).

In aceasta faza a organizarii multimii vorbim deja de o minoritate nationala de imigranti!

In cazul in care, aceasta minoritate poseda doua legi interne si una externa (interactiunea cu societatea civila), vorbim daja de o comunitate nationala de Trib cu o structura de Algebra (si o σ-Algebra) sau de o structura de « algebra-tribala » !

Insa, oricare ar fi structura (algebrica) organizata, ea poseda propriul sau morfism, o aplicatie compatibila cu legile sale interne, iar in acest sens, structura defineste o « Categorie » !

In particular, « o categorie de algebra-tribala », cea mai complexa organizare a unei comunitati.

O asemenea categorie, reprezinta si populatia nomada « eu(ro)roma », („euroma”, inclusiv romii romani), care au sarbatorit ziua lor nationala pentru prima oara pe 8 aprilie 2005.

Cel putin teoretic, conform Rezolutiei Parlamentului European din 28 aprilie 2005, majoritatea dintre ei (adevarat cu «indulgenta» !) au « satisfacut » (si « satisfac » inca!), articolelor Conventiei de la Geneva din 28 iulie 1951, cu atat mai mult cu cat CE a „impus” aceasta conventie marilor natiuni ale UE (Germania, Franta, Italia, Spania) ca un procedeu de « integrare » a eu(ro)romilor, in spatiul european. (A se vedea si articolele autorului « Satra », « Intoarcerea Acasa », « Nu ne videm tara, dar ne vindem copii », etc.)



I. Rezolutia Parlamentului European

Pentru a intelege mai bine problema eu(ro)romilor prezentam (pe scurt!) ceea ce afirma Rezolutia Parlamentului European, votata cu o majoritate de voturi de 497 pentru, 25 contra si 30 de abtineri !



Avand in vedere :



• Sarbatorirea zilei internationale a Romilor[1] pe data de 8 aprilie 2005;

• Tratatul constitutional ai sefilor de state membre ale UE si al guvernului pe 29 octombrie 2004 care cuprinde in partea a doua Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene;

• Articolele 3, 6, 7, 29 si 149 din tratatul CE care obliga statele membre ale UE sa garanteaze egalitatea de sanse cetatenilor lor;

• Articolul 13 din tratatul CE care autorizeaza Comunitatea Europeana sa ia toate masurile necesare pentru combaterea oricarei discriminari in ceea ce priveste originea etnica;

• Directiva 2004/43/CE al Consiliului din 29 iunie 2000 care interzice orice fel de discriminare pe criterii rasiale;

• Articolul 4 din Conventia-cadru al Consiliului Europei pentru protectia minoritatilor nationale et din Conventia Europeana de sauvgardare al drepturilor omului si al libertatilor fundamentale;

• Recomandarea 1557 din 2002 al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei si in special, pragrafele 3 si 15 care subliniaza discriminarile de tot felul carora sint supusi eu(ro)romii, precum si necesitatea intaririi sistemului de observatie al fenomenelor discriminatorii;

• Documentul adoptat de catre grupul COCEN in prealabil la Consiliul Europei la Helsinki in 1999 intitulat : « Situatia Romilor in tarile candidate la aderarea la UE » care subliniaza necesitatea sensibilizarii populatiei UE fata de actele rasiale si discriminatorii ale caror victime sunt eu(ro)romii;

• Conventia Natiunilor Unite contra torturii si a altor tipuri de tratamente inumane sau degradante, din 10 decembrie 1984;

• Directiva 2000/78/CE al Consiliului Europei din 27 noiembrie 2000 relativ la egalitatea de sanse in materie activitate lucrativa;

• Carta Partidelor Politice europene contra rasismului in UE;

• Crearea unui grup de comisari europeni abilitati sa lupte contra discriminarii si a egalitatii de sanse;

• Regulamentul CE n°1035/97 al Consiliului din 2 iunie 1997 privind crearea unui Observator European al Fenomenelor Rasiste si Xenofobe, precum si Cartea Verde al Comisiei privind egalitatea si nediscriminarea in cadrul UE largite (COM/2004/0379);

• Publicarea recenta de catre Comisia Europeana a unui raport atragand atentia asupra violarii sistematice ale drepturilor romilor/tiganilor/gitanos/“les gens du voyage”/ in Europa, in toate sectoarele vietii social-economice, la toate nivelele;

• Rezolutia din 27 ianuarie 2005 privind Holocaustul, antisemitismul si rasismul

• Instrumentele juridice internationale, cum ar fi recomandarea generala XXVII (“Discriminarea eu(ro)romilor”) al Comitetului Natiunilor Unite pentru eradicarea discriminarii rasiale si recomandarea de politica generala n°3 (“Lupta contra rasismului si lipsei de toleranta fata de romi/tigani/”gens de voyage”, etc.”) al Comisiei Europene;

• Planul global de actiune adoptat de catre statele participante la OSCE[2], printre care statele membre ale UE si cele candidate la aderarea la UE, care vizeaza ameliorarea situatiei eu(ro)romilor in zona OSCE si in care tarile membre se angajeaza, printre altele, sa-si intareasca eforturile pentru a permite lor sa joace acelasi rol in societatile componente ale UE ca si populatiile autohtone locale;

• Articolul 103, paragraful 4:

Considerand :

1) Ca 8 aprilie a fost proclamata Ziua Internatonala a Romilor;

2) Ca intre 14-15 milioane de eu(ro)romi traiesc in Europa, din care intre 7-9 milioane in UE, care fac obiectul unei discriminari rasiale si, in numeroase cazuri sunt victime ale unei discriminari structurale grave, ale saraciei si excluziunii sociale, ca de-altfel ale celor fondate pe sex si orientare sexuala, varsta si handicap fizic sau psihic;

3) Ca in anumite tari membre ale UE sau tari candidate la aderarea la UE, serviciile de politie si insitutiile sistemului penal sunt defavorabile eu(ro)romilor, ceea ce se traduce printr-o discriminare rasiala sistematica in exercitiul justitiei penale ;

4) Ca eu(ro)romii fac obiectul in mod regulat al discriminarilor in materie de acces la sistemul de sanatate publica si de securitate sociala, ca exista tari membre ale UE sau in curs de aderare la UE, in care femeile de etnie roma fac obiectul sterilizarii fortate ;

5) Ca in majoritatea cazurilor eu(ro)omii sunt obligati sa traiasca in locuri insalubre, in « ghetouri» (« bidonville »), in zone in care normele de igiena impuse de catre structurile sanitar-medicale al UE nu sunt respectate, amplasamente pe care ei nu le pot parasi;

6) Ca sistemul educational in mai multe state membre ale UE sau cele care sunt in curs de aderare la UE discrimineaza pe eu(ro)romi, in multe situatii copii lor fiind plasati in clase de copii handicapati psihic ; considerand ca este esential ameliorarea accesului eu(ro)romilor la educatie pentru a da lor posibilitatea de a urma cursuri universitare cu scopul de a permite lor accesul in functiile de conducere in cadrul institutiilor publice ;

7) Ca in medie, comunitatea eu(ro)romilor este confruntata cu un indice de somaj inacceptabil de ridicat care necesita masuri particulare si speciale pentru accesul lor la munca ;

Ca dificultatile pe care comunitatea eu(ro)roma o are in ceea ce priveste recunoasterea oficiala si totala a culturii ei in majoritatea statelor member ale UE, precum si in cele candidate la aderarea la UE ; considerand ca in emisiunile radio-tv precum si in articolele de presa, in majoritatea cazurilor, eu(ro)romii sunt desconsiderati si discreditati ; considerand besentiala lupta contra « romafobiei » ;

9) Ca, comunitatea roma nefiind inca considerata oficial ca un grup minoritar etnic sau national in fiecare tara membra a UE sau candidata la aderarea la UE;

10) Ca chiar daca un numar important de state membre ale UE au aplicat cu rapiditate si eficacitate directiva 2000/43/CE, un numar considerabil nu au facut deloc acest lucru sau doar intr-o forma incompleta si incoerenta ;

11) Ca genocidul eu(ro)romilor comis de catre nazisti merita din plin sa fie recunoscut ca o crima comisa impotriva umanitatii, avand ca scop eliminarea fizica a lor in Europa, ocazie cu care Comisia Europeana sa ia toate masurile pentru desfintarea crescatoriilor de porci pe locul fostului lagar de concentrare Lety u Pisku si construirea unui memorial in amintirea Romilor ucisi ;

Subliniand :

1) Ca nici o noua lege in materia de cetatenie nu va fi elaborata de catre structurile de decizie europene care sa-i discrimineze pe eu(ro)omi in ceea ce priveste acordarea cetateniei lor in acele tari in care ei au o sedere legala indelungata ;

2) Ca este importanta eliminarea urgenta ale tendintelor persistente si violente instigatoare la rasism, precum si cele de discriminare rasiala in ceea ce priveste eu(ro)romii si, constient ca orice impunitate in cazul atacurilor rasiste, de agresiune fizica din partea grupurilor extremiste, de expulzare ilicita a romilor sau de hartuire a lor din partea functionarilor de politie « motivata » de catre ura contra tiganilor si « romafobia », contribuie la violarea drepturilor fundamentale ale omului, deci si a democratiei;

Recunoscand :

1) Ca esecul in lupta contra discriminarii rasiale si a xenofobiei in ceea ce priveste eu(ro)romii, in special din partea autoritatilor publice, constituie samanta persistentei acestor probleme in societate;

2) Necesitatea de a garanta pentru eu(ro)romi o participare efectiva la viata politica, in particular, in ceea ce priveste deciziile care sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de viata a lor ;

Regretand :

1) Faptul ca un numar mare de eu(ro)romi, solicitanti al statutului de azil politic au fost expulzati sau amenintati cu expulzarea din tarile membre ale UE, in ciuda Conventiei de la Geneva din 1951, precum si a protocoalelor care i-au fost anexate ulterior ;

2) Faptul ca eu(ro)romii sunt inca foarte putin reprezentati in structurile guvernamentale si ale administratiei publice, atat in tarile membre ale UE cat mai ales in cele candidate la aderarea la UE, in care procentul lor in populatie este important ;

Amintind ca un mare numar de eu(ro)romi a cazut victima razboiului etnic lansat de catre nazisti si ca ei continua inca si acum sa fie victime in mai multe regiuni al fostei Republici Yugoslave:



Condamna de maniera energica orice forma de discriminare in ceea ce priveste comunitatea etnica de eu(ro)romi si :

Sustine :

1) Declaratia D-lui José Manuel Barroso, Presedintele Comisiei Europene privind importanta eliminarii discriminarii fata de comunitatea de etnie roma in UE, atat in tarile comunitare cat mai ales in cele in curs de aderare la UE, precum rolul pe care strategia de la Lisabona poate juca in lupta eficace contra discriminarii lor, «romafobia» ;

2) Demersul angajat in cadrul Uniunii Europene, « Rom cu Rom », lansat la OSCE, prin care institutiile europene sa militeze pentru o “apropiere” a eu(ro)romilor intre ei cu scopul de a se organiza in sanul comunitatii lor ;

Solicita :

1) Consiliului, Comisiei Europene, respectiv tarilor membre, precum si tarilor candidate la aderarea la UE recunoasterea eu(ro)omilor ca o minoritate etnica europeana ;

2) Comisiei sa prepare o comunicare asupra mijloacelor prin care Uniunea Europeana, in colaborare cu statele membre, ar putea coordona promovarea de maniera optimala eforturile pentru ameliorarea conditiei de viata a eu(ro)romilor si o mai buna integrare a lor in viata social-economica si politica ;

3) Tuturor statelor membre ale UE, precum si celor care sunt in curs de aderare la UE sa ia masuri concrete pentru ameliorarea accesului eu(ro)romilor pe piata muncii si in special la activitatile lucrative de lunga durata ;

4) Guvernelor statelor membre, precum si celor candidate la aderarea la UE care poseda o populatie de etnie roma importanta, sa ia masuri urgente pentru recrutarea in institutiile statului, functionari din aceasta etnie, la toate nivelele administrative, precum si in cele de decizie ;

5) Observatorului European al fenomenelor rasiste si xenofobe (OERX), si Agentiei drepturilor fundamentale (ADF) sa acorde o atentie sporita ostilitatii contra teu(ro)romilor in UE ;

6) Tuturor statelor membre, precum si a celor candidate la aderarea la UE sa sustina initiativa de intarire a autoreprezentarii eu(ro)romilor si participarea lor activa la viata publica si sociala care sa permita organizatiilor civile de eu(ro)romi sa se faca cunoscute pe scena politica europeana ;

Indeamna :

1) Comisia Europeana la considerarea problemei « romafobiei » in UE ca prioritara in 2007, an declarat « Anul european al egalitatii de sanse pentru toti europenii » si invita toate partidele politice, precum si societatea civila la toate nivelele ei sa afirme in mod clar ca ura rasiala contra populatiei de etnie roma nu va fi niciodata, sub nici o forma, tolerata de catre societatea europeana ;

2) Comisia Europeana sa solicite in egala masura in cadrul exigentelor politice impuse la Copenhaga, ca tarile candidate la aderarea la UE sa faca toate eforturile pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, precum si ale drepturilor minoritatilor nationale, in special a populatiei de etnie roma ;

Felicita : Statele membre ale UE care au transpus rapid si cu eficacitate directiva 2000/43/CE ; invita Consiliul sa adopte sub presedentia luxemburgheza propozitia de decizie-cadru al Uniunii Europene cu privire la rasism si xenofobie ;

Invita :

1) Statele membre ale UE, precum si cele candidate la aderare la UE sa-si intareasca legislatiile nationale si masurile nationale administrative contra urei rasiale si in special contra er(ro)romilor, « romafobia » in toate domeniile vietii publice

2) Statele membre, precum si cele candidate la aderare sa faca schimb de metode utilizate in procesele nationale de integrare a eu(ro)romilor si sa incurajeze promovarea culturii lor in spatiul comunitar ;

3) Statele membre, precum si cele candidate la aderare sa faca tot posibilul pentru eradicarea oricarei forme de ura rasiala si de incitare la discriminare, respectiv la violenta contra eu(ro)romilor in presa, televiziune si radio ; sa angajeze in cadrul serviciilor mass-mediei personal apartinand minoritatii de etnie roma care sa corespunda compozitiei populatiei ;

4) Statele membre, precum si cele candidate la aderare sa elaboreze o strategie pentru cresterea participarii numarului de eu(ro)romi la alegerile electorale atat ca alegatori cat si alesi ;

5) Statele membre, precum si cele candidate la aderare, in care copii eu(ro)romi sunt scolarizati in clase destinate copiilor handicapati psihici sa angajeze programe de desegregare intr-un termen limitat pentru a le asigura lor un invatamant de calitate identic cu cel al altor minoritati (comunitati) nationale ;

6) Statele membre, precum si cele candidate la aderare sa ia masuri pentru garantarea egalitatii de acces la serviciile de sanatate publica si de securitate sociala a eu(ro)romilor si pentru eliminarea tuturor practicilor discriminatorii, in particular, in ceea ce priveste sterilizarea lor fortata in maternitati ;

7) Comisia sa incite in mod public guvernele nationale sa faca astfel incat, inainte de punerea in aplicare a programelor de finantare elaborate pentru ameliorarea situatiei eu(ro)romilor, ei sa poata urmari de aproape desfasurarea lor prin reprezentantii alesi cu acest scop din randul comunitatii ;

Partidele politice atat la nivelele nationale cat si europene sa-si reformeze structurile lor pentru a elimina orice fel de obstacol care ar putea milita direct sau indirect contra eu(ro)romilor si sa adopte masuri pentru integrarea comunitatii de etnie roma in orientarile lor politice si sociale ;

9) Comisia sa ridice problema eu(ro)romilor la nivel paneuropean, in particular in acele state care sunt candidate la aderarea lor la UE si in care comunitatea de etnie roma este importanta ;

Subliniaza :

1) Necesitatea de a garanta migrantilor de etnie roma egalitatea in materie de drepturi sociale si politice ;

2) Ca absenta documentelor personale de identitate in cazul eu(ro)romilor, peste tot in UE este un obstacol grav in ceea ce priveste exercitarea drepturilor fundamentale ale lor si accesul lor la insertiunea sociala ;

Face appel : La rezolutia Consiliului si a ministerelor de educatie reunite in sanul Consiliului din 22 mai 1989 in ceea ce priveste scolarizarea copiilor de eu(ro)romi si considera ca este prioritar ca toti copiii de etnie roma sa aiba acces la educatia fundamentala ;

Apreciaza :

1) Crearea unui forum european pentru eu(ro)romi, precum si elaborarea unor lucrari pentru ameliorarea situatiei lor in cadrul Parlamentului ; recunoaste importanta unei cooperari cu organele sale de decizie la elaborarea in UE a unei politici care sa imbunatateasca situatia eu(ro)romilor comunitari ;

2) Initiativa « Deceniu de incluziune a eu(ro)romilor » semnate de catre cinci state membre ale UE, respectiv candidate la aderarea la UE si solicita comisiei sa lucreze in tandem cu guvernele statelor membre, precum si ale celor candidate la aderarea la UE pentru a pune la punct o finantare a programelor Uniunii Europene privind integrarea eu(ro)romilor in societatea europeana ;

Estimeaza : Ca « ghetoizarea » eu(ro)romilor in UE este inacceptabila si invita statele membre, precum si cele candidate la aderare la UE sa ia masuri concrete pentru « deghetiozarea » lor in timp util, precum si contra practicilor discriminatorii la care ei sunt supusi in ceea ce priveste atribuirea locuintelor din fondul proprietatii de stat, pentru cazarea lor in locuinte salubre, corespunzatoare normelor de securitate in UE ;

Insarcineaza : Presedintele sa transmita prezenta rezolutie Consiliului si Comisiei Europene, respectiv guvernelor si parlamentelor statelor membre, precum si a celor candidate la aderarea la UE !
Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)



Prezentam acum pe scurt ceea ce prevede Proiectul de Lege din 20 noiembrie 2007 a lui Brice Hortefeux (Ministrul de Interne), privind imigratia legala in Franta, precum si consecintele acestuia asupra statutului ilegal de sedere!

II. Legile lui Sarko (Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy)

Iata pe scurt Proiectul de Lege din 20 noiembrie 2007 a lui Brice Hortefeux (Ministrul de Interne), privind imigratia legala in Franta :

1. Reintregirea Familiei : O « evaluare in tara de origine a cunostintelor de limba franceza si ale valorilor Republicii » pentru toate persoanele cu varsta intre 16-65 de ani, care urmeaza sa se stabileasca in Franta!

Celor care nu reusesc la teste, o pregatire intensiva timp de doua luni va fi propusa care le va permite sa se prezinte la o noua evaluare.

In ceea ce priveste solicitantul (din Franta), el trebuie sa dispuna de un venit minim cel putin egal cu SMIC : 1.343,77 Euro (Salariul brut minim garantat : in jur de 1100 Euro net; 8,86 Euro brut/h, pentru 35 de ore de munca/saptamanal, conform JO din 19 decembrie 2009, Decretul nr.2009-1584 din 17 decembrie 2009) si sa dispuna de o locuinta „corespunzatoare” (F2-F3) pentru membri familiei cu care urmeaza sa se reintregeasca!

2. Testul ADN (finantat de catre Statul francez!) pentru cei care urmeaza sa se stabileasca in Franta, in provenienta din tari in care „starea civila prezinta carente”, motiv pentru care paternitatea (in special in cazul copiilor) nu poate fi stabilita riguros.

Lista acestor tari este stabilita prin decret.

Acest decret trebuia sa fie aplicabil inca din aprilie 2009, insa, succesorul lui Brice Hortefeux, Eric Besson (Ministrul Imigratiei, Integrarii si a Identitatii Nationale), in martie 2009, a „ezitat” in ceea ce priveste semnarea lui.

In septembrie, anul trecut, el a declrat presei intr-un comunicat, ca aceasta „ezitare” a lui s-a datorat lipsei mijloacelor financiare dar si „emotiei” create in randul populatiei candidate la imigrare (reintregirea familiei).

In orice caz, alte state europene (Belgia, Germania, Spania, Marea Britanie, etc.), care se confrunta cu aceleasi fraude documentare fac apel la testul ADN, iar in Franta conform legii, „experimentarea” acestui test ar trebui sa fie finalizata pana pe 1 ianuarie 2010!

Patrick Stefanini, Secretarul General al Ministerului Imigratiei, Integrarii si a Identitatii Nationale a mentionat numele a noua state in cazul carora, acest test se aplica deja (cu acordul lor): Angola, Banglades, Camerun, Ghana, Republica Guineea, Madagascar, Pakistan, Republica Dominicana si Republica Capului Verde.

3. Contract de Integrare : Parintii ai caror copii beneficiaza de reintregirea familiei sunt obligati sa semneze un contract in baza caruia ei vor fi obligati sa urmeze cursuri privind drepturile si obligatiile parintilor in Franta. Nerespectarea acestui contract atrage dupa sine pierderea prestatiilor sociale (in special ale alocatiilor familiale) si nereinoirea cartii temporare de sedere (Carte de Séjour), valabila timp de un an de la emiterea ei.

4. Cartea de Rezident cu valabilitate nedeterminata (nelimitata) va fi atribuita strainului, numai dupa o sedere neintrerupa pe teritoriul francez de peste zece ani, timp in care a beneficiat de o Carte de Rezident valabil pentru o perioada de zece ani!

5. Dreptul la Azil Politic : Strainului caruia i se refuza statutul de refugiat politic, el are dreptul sa faca apel (recurs) in 48 de ore.

OFPRA (Oficiul francez pentru Refugiati si Apatrizi), institutia responsabila cu acordarea AP (Azilului Politic) trece sub „tutela” Ministreului Imigratiei, Integrarii si a Identitatii Nationale!

6. Regularizarea celor care lucreaza pe teritoriul francez fara documente legale de sedere : „In mod exceptional”, un strain poate fi regularizat sub rezerva daca el desfasoara o activitate lucrativa intr-un domeniu (intr-o meserie) si intr-o zona geografica „caracterizata de dificultati in recrutarea de personal”!

7. Recensamantul originilor etnice : Recensamantul originilor rasiale sau etnice poate fi autorizat pentru efectuarea unor studii de tipul: „ masura diversitatii originilor persoanelor, al discriminarii si integrarii”!

Mentionam aici ca acest proiect de lege nu este altceva decat „o prelungire prin continuitate” a unui alt proiect din 28 octombrie 2003, privind „controlul imigratiei” ("maîtrise de l'immigration"), avand ca scop atribuirea mai dificila a dreptului de sedere (Carte de Séjour), precum si restrangerea facilitatilor in cazul reintregirii familiei adoptat de catre Parlament, dupa ce el a fost votat, de catre Adunarea Nationala (10 iulie) si Senat (16 octombrie), tot la propunerea actualului Presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy (pe atunci Ministru de Interne, in timpul primului sau mandat : 7 mai 2002 - 30 martie 2004) .

Iata si « cele 10 porunci » (principalele) ale acestui Proiect de Lege Sarkozy:

1. Amprente: Crearea unui fisier central de amprente digitale si de fotografii

pentru solicitantii de visa (de séjour), mai putin posesorilor de pasaport UE, precum si posesorilor de pasaport ale tarilor europene din EEE (Saptiul Economic European): Elvetia, Lichtenstein, Norvegia si Islanda.

2. Retinere Administrativa: Durata maxima de retinere administrativa a unui strain care nu are drept de sedere pe teritoriul francez (aflat in situatie ilegala) intr-un CRA (Centru de Retentie Administrativa) este marita de la 12 zile la 32, timpul de contestatie a unei expulzari trecand de la 48 la 72 de ore.

Crearea unei Comisii Nationale de Control al CRA (sau „zone de asteptare”).

Conform unor documente la care am avut acces, in 2007, 35.689 de straini au fost plasati in CRA (dintre care 242 de copii, 80% dintre ai avand mai putin de 10 ani), 32.268 in 2008 si 39.456 in 2009, numarul lor in acest an depasind deja 40.000!

3. Contrabandisti (traficul de persoane): Agravarea pedepselor (cu circumstante agravante) contra celor care fac contrabanda (in banda organizata) cu fiinte umane, punand in pericol viata si integritatea lor fizica, precum si demnitatea lor avand ca scop intoducerea lor in Franta pe cale ilegala.

In cazul in care un clandestin (fara documente legale de sedare: Carte de Séjour) lucreaza „la negru” expulzarea lui se va face pe cheltuiala patronului pentru care el lucreaza.

4. Atestatia de gazduire: Primarul unei localitati poate refuza acordarea acestei atestatii in cazul in care locuinta celui care invita un strain in Franta este „necorespunzatoare” (?) sau daca el banuieste ca „gazda” ar comite o frauda, favorizand imigratia ilegala!

OMI (Oficiul Migratiei Internationale), precum si „serviciile sociale ale localitatii” vor putea vizita locuinta „gazdei” care va trebui sa plateasca 15 euro pentru fiecare persoana gazduita si sa suporte toate cheltuielile invitatului, inclusiv repatrierea lui in caz de deces.

In anumite cazuri: „maladie grava”, „inmormantarea unei rude apropiate” sau o „cauza medicala urgenta”, invitatul poate fi dispensat de certificatul de gazduire.

5. Titlul de Sejur (Titre de Séjour): Suprimat pentru tarile UE, Islanda, Norvrgia, Elvetia si Lichtenstein. Cartea de rezident („Carte de résident”, document de sedere timp de zece ani) poate fi eliberat unui strain, numai dupa cel putin cinci ani de sedere permanenta pe teritoriul francez si numai in cazul unei „bune integrari” (situatie socio-profesionala excelenta!), in loc de trei, cum era inainte!

6. Reintregirea Familiei: Solicitantul trebuie sa aiba o sedere permanenta de cel putin doi ani pe teritoriul francez si o situatie materiala „satisfacatoare” (?) pentru a-si putea intretine familia (sotia/sotul si eventual copii!) cu care isi doreste reintregirea.

7. Casatoria: Durata vietii comune este marita la doi ani, pentru ca sotul (sotia) sa poata obtina Cartea de rezident (de zece ani).

In cazul mariajului mixt in strainatate, prezenta ambilor soti este necesara in fata autoritatilor franceze pentru recunoasterea casatoriei.

In cazul casatoriei in Franta, strainul trebuie sa dispuna pe solul francez de documente legale de sedere in timpul oficierii casatoriei iar in cazul in care el nu dispune decat de o viza de scurt sejur (turistica) el are obligatia de a se intoarce in tara sa de origine la expirarea vizei, de unde poate sa faca demersurile de revenire in Franta, prin intermediul OMI, pentru reintregirea familiei.

Contractarea unui mariaj fictiv („mariage blanc”) cu scopul ca unul dintre soti sa poata intra legal pe teritoriul francez se pedepseste cu inchisoare pana la cinci ani si cu 15.000 de euro amenda!

Aceasta pedeapsa fiind de zece ani si 750.000 de euro amenda, in cazul crimei organizate (daca crima este comisa de catre o banda organizata).

8. Paternitatea: Cartea de Rezident (de zece ani) este atribuita unui strain, parintele unui minor francez, numai daca il isi exercita autoritatea sa parentala asupra lui.

9. Dubla Pedeapsa: Expluzarea de pe teritoriul francez nu poate fi pronuntata de catre autoritati contra unui strain care s-a nascut si traieste in Franta, pana la 13 ani, contra celui care rezida de peste douzeci de ani in Franta, sau contra celui care rezida de peste zece ani, dar si-a fondat o familie.

Exceptie: Acte de terorism, incitatie la ura rasiala si religioasa, actiuni care afecteaza interesele statului (spionaj stiintific, economic, industrial, militar, etc)

10. Nationalitate (cetatenie): O condamnare in procedura juridica penala corectionala sau chiar si criminala (a se vedea si articolul autorului: „Revizuirea pedepselor in procedura juridica penala”) nu exclude posibilitatea solicitarii naturalizarii (obtinerii cetateniei), insa actele criminale ca terorismul sau spionajul pot exclude acest proces!

Pe scurt, principalele dispozitii ale acestui Proiect de Lege sunt:

Art.02: Regimul de atestare a situatiei socio-economice a „gazdei” care solicita reintregirea familiei din strainatate;

Art.05: Ingregistrarea amprentelor digitale ale strainului odata cu solicitarea de catre acesta a unei vize de sejur in Franta;

Art.06. Suprimarea Titlului de sejur obligatoriu pentru cetatenii Uniunii Europene:

Art.10. Alungirea perioadei de sedere regulata pe teritoriul francez, de la trei la cinci ani, pentru solicitarea cartii de rezident (de zece ani), precum si dovada „integrarii strainului in societatea franceza” (?);

Art.16. Transcrierea („adaptarea” la prezent!) al art.21 din ordonanta din 2 noiembrie 1945 privind conditiile de intrare si sejur ilegal pe teritoriul national, precum si facilitarea acestora, direct sau indirect de catre o persoana fizica.

Modificari esentiale din doua puncte de vedere:

a) „Extinderea” teritoriului national (si la Franta nemetropolitana);

b) Retragerea permisului de sedere si alungirea interzicerii dreptului de sedere pe teritoriul natinonal de la trei, la cinci ani;

Art.17. In cazul in care intrarea pe teritoriul national in conditii ilegale este pusa la cale de catre o banda organizata (si nu de catre o persoana fizica, izolata), considerata deja circumstanta agravanta si de catre art.21. al ordonantei din 1945, persoanele condamnate risca o pedeapsa suplimentara: confiscarea bunurilor lor partial sau integral;

Art.19. Crearea unei noi infractiuni privind casatoriile fictive (les „mariages blanc”);

Art.20. Alungirea timpului de recurs in cazul expluzarii, de la 48 de ore, la 72 de ore.

Art.22-27. Dispozitii privind „dubla pedeapsa” (condamnarea strainului aflat ilegal pe teritoriul francez, iar dupa executarea pedepsei de catre acesta, expulzarea lui in tara sa de origine);

Art.28. Modificari privind reintregirea familiei;

Art.33. Modificarea art.35 bis al ordonantei din 1945 privind retentia administrativa, a carui durata este marita de la 12 la 32 de zile, precum si crerea unei CCCRA (Comisii de Control al Centrelor de Retentie Administrativa);

Art.34. Conditiile de retinere al strainului in „zonele de asteptare”, precum si posibilitatea de a organiza o audienta a lui, in sali special amenajate in punctele de frontiera, din aeroporturi, porturi sau gari feroviare;

Art.35. Suprimarea imposibilitatii de naturalizare pentru persoanele condamnate la pedepse private de libertate mai mari de sase luni;

Art.36-37. Dispozitii privind lupta contra casatoriilor fortate sau fictive („les mariages blancs”);



COMENTARIUL AUTORULUI



Asa cum am mentionat si in articolul meu « SATRA » (Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului, nr.7/2007), in RPE (Rezolutia Parlamentului European) nu se face o clara distinctie intre categoriile de nomazi: « les gens de voyage », « gitans », « tigani », « romi », etc., pe care in acest material i-am numit pentru simplificare: eu(ro)romo.

Exista insa in Franta o lege care dateaza inca din 16 iulie 1912, care defineste satutul de « non-sedentar » (nesedentar), completata cu un amendament din 3 ianuarie 1969.

Conform acestei legi, distingem trei mari categorii de « gens de voyage » :

a) « Comerciantii ambulanti », care posed un domiciliu fix de peste sase luni si care presteaza o activitate lucrativa ambulanta ;

b) « Caravanierii », fara domiciliu fix, care nu practica nicun fel de actvitate lucrativa.

c) « Nomazii », francezi, care nu dispun decat de mijloace de existanta aleatoare, posedand un carnet de circulatie.

Acesti « gens de voyage », numiti in general : « gitans », « tigani » sau simbolic « boemi », sunt in Franta in numar de 415.000-420.000, din care cca o treime sunt « itineranti » (nesedentari, « mobili » pe un itinerar), o treime « semisedentari » (cei care au o mobilitate mai redusa si « stationeaza » in anumite locuri, in general permise, in conditiile legii) si o alta treime, « sedentari » (cei care « statineaza » in locuri permise sau nu, fiind tolerati de catre autoritatile locale).

« Romii », ei sunt considerati « boemi » straini, cetateni europeni, « eu(ro)romi », originari in principiu din estul europei (Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia).

Mentionam ca ei sunt in Uniunea Europeana in numar de 10-12 milioane, echivalentul populatiei unui stat european mai mic (Grecia, Ungaria, Portugalia, Belgia, Austria, etc.)

Din studiile pe care le-am efectuat pe aceasta tematica ei ar fi “distribuiti” dupa cum urmeaza: in Turcia (1.770.000-5.000.000), in Romania (1.500.000-2.500.000), in Rusia (450.000-1.300.000), in Ungaria (450.000-1.100.000), in Serbia (400.000-800.000), in Slovacia (400.000-600.00), in Cehia (400.000-500.000), in Spania (650.000-800.000) si in Franta (300.000-500.0000).

In numar mai restrans îi intalnim in Europa si in : Ucraina (130.000-400.000), Grecia (175.000-350.000), Marea Britanie (120.000-350.000), Macedonia (135.000-265.000), Moldova (100.000-200.000), Italia (120.000-170.000), Albania (80.000-150.000), Germania (100.000-140.000), Portugalia (50.000-100.000), Elvetia (25.000-35.000), Croatia (30.000-40.000), Bosnia Hertegovina (40.000-60.000), Polonia (25.0000-60.000), Kosovo (25.000-50.000), Olanda (30.000-50.000), Suedia (35.000-50.000), Belgia (30.000-40.000), Irlanda (15.000-40.000), Austria (20.000-30.000), Muntenegru (15.000-25.000), Letonia (13.000-16.000), Norvegia (5.000-16.000), Finlanda (10.000-12.000), Danemarca (3.000-10.000), Lituania (2.000-4.000) si Luxemburg (300-500).

Marile “axe” de migratie ai eu(ro)romilor in Europa Occidentala (in special din Romania, Bulgaria, Ungaria si Slovacia, tari cu cele mai mari efective de romi in Europa de Est), ar fi urmatoarele:

a) Marea Britanie (via Austria, Cehia, Germania si Benelux)

b) Franta si Peninsula Iberica (Spania si Portugalia)

c) Italia

d) Grecia

In ceea ce priveste numarul romilor in Franta, estimam, intre 20.000-22.000, conform unor documente ale Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (OADO), din care in cursul lunilor iulie-septembrie au fost (si vor fi) expulzati 17.160 de persoane (rromi) si 53 (romi bulgari), aflate in situatie ilegala.

In concluzie, revenind la Parlamentul European care, intr-o rezolutie, pe 31 ianuarie 2008 a adoptat niste masuri concrete pentru integrarea eu(ro)romilor in Uniunea Europeana, putem constata ca aceste masaruri contravin legilor lui Sarko, in special celor care privesc “imigratia selecteva”.

Cu ale cuvinte, CAT (“Categoria Algebra-Tribala”) ai eu(ro)romilor (originari din estul Europei), « asezati » in Franta nu respecta criiteriile modelului selectiv al imigratiei, conceput de catre Presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy.

Este si motivul pentru care lor li se propune « intoarcerea acasa », in mod voluntar.

Fara a comenta dezbateriile politice pe tematica eu(ro)milor, respectiv, ale punctelor de vedere ai diversilor inalti functionari francezi sau europeni, incercam sa punem in evidenta aparitia structurii de « EUROSATRA » in Franta si problemele socio-economice cu care ea se confrunta !

Asa cum rezulta din rezolutie, Parlamentul European « recunoaste » (intr-o forma mai mult sau mai putin directa !) persecutia eu(ro)romilor in tarile lor de origine, motiv pentru care « solicita » (subinteles !) acceptarea lor pe teritoriile nationale (« in limita posibilitatilor » !), in general, ale marilor tari europene si in special in Franta, simbolul democratiei occidentale si al tolerantei, « nucleul dur » al civilizatiei si culturii europene, conforn Conventiei de la Geneva din 27 iulie 1951!

Astfel, dupa caderea zidului de la Berlin in 1989, numerosi « rromi » (originari din Romania, in special cei cu o situatie materiala buna) se vor indrepta (ca si romanii, de-altfel !) catre Occident (si in special catre Franta datorita politicii sale tolerante privind imigrantii din est) pentru obtinerea azilului politic.

Si majoritatea dintre ei reusesc, stabilindu-se in ariile metroplitane ale marilor sisteme urbane franceze (Paris, Lyon, Marsilia, Lille, Nisa, Bordeaux, Toulouse, Strasbourg, Grenoble, etc.).

Statutul lor de AP (Azilant Politic) le asigura prestatii sociale de trai « decente », precum si documente legale de sedere in Franta !

Ulterior, din aceasta majoritate, majoritatea vor obtine si Cartea de Rezident de zece ani (pe criterii politice, evident), atat de dificil de obtinut de catre imigrantii care desfasoara o activitate lucrativa remunerata (pe criterii economice).

Estimam numarul lor la cca. 1.500-2.000 !

Neputand recurge la reintregirea familiilor lor prin OMI (Organizatia de Migratie Internationala) pe cai legale, fiind « incompatibili » cu legile imigratiei ale lui Sarko, acesti azilanti politici, vor deveni in scurt timp « focare » de atractie ale rudelor lor pe care îi vor introduce in Franta fie legal, prin intermediul unor cetificate de gazduire cu scop turistic, de complezenta (mai ales la inceput !), fie ilegal, prin intermediul filierelor tentaculare ale imigratiei clandestine (mai tarziu).

Este vorba de soti (sotii), copii, frati (surori), cumnati (cumnate), cuscrii (cuscre), veri, unchi si chiar prieteni sau cunoscuti de-ai lor « rromi », etc. (ei insisi, in majoritetea cazurilor, familii de sine statatoare cu mai multi membri)!

In jurul acestor « focare », in scurt timp, iau nastere structuri socio-umane (algebrice) simple, cum sunt grupurile cu legi interne specifice impuse de catre « sefi », pentru care imigratia legala sau ilegala devine un adevarat « business », prin exploatarea celor care vor sa-si reintregeasca familiile cu cei din tara.

Datorita costurilor ridicate, cei in cauza sunt obligati sa recurga la tot fel de mijloace care lor sa le permita, pe de-o parte sa supravietuiasca, iar pe de alta parte sa-si plateasca datoriile : cersetarie, furt, talharie sau prostitutie.

Aceste grupuri (ca noduri ale unui graf neorientat in spatiu !) se dezvolta rapid (exponential, incepund cu secolul acesta) si vor interactiona intre ele, respectiv, cu societatea civila, formand ulterior structuri complexe, organizandu-se in « algebre » si « triburi » !

Dupa semnarea acordului cu Uniunea Europeana privind libera circulatie a romanilor, in faza de « pre-aderare » si apoi dupa aderare in 2007, numarul « rromilor » in Franta a crescut « dublu exponential », daca tinem cont si de nasterile care au avut loc in aces timp pe teritoriul francez, din parinti « rromi » aflati in ilegalitate.

Intre timp, « musafirii » veniti in « vizita » legal sau ilegal (la rudele lor!), neputand fi cazati (ca de-altfel nici « gazduitorii » lor) de catre autoritati (datorita legislatiei stricte), au fost obligati sa se organizeze in structura de “SATRA” (« Bidonville », apartinand domeniului public, in general, cartier periferic mizerabil, insalubru, fara apa, lumina, canalizare, etc., un « campus », care matematic vorbind, este reprezentat printr-o reuniune finita de caravane, corturi, adaposturi din cartoane si din reziduuri de materiale de constructii, precum si alte improvizatii, in care populatia traieste intr-un mod « tribal ». Sau tot matematic, o reuniune de « algebre-tribale », ca noduri ale unui graf neorientat !)

Indiferent de ceea ce sustine Comisia Europeana, indiferent de cei care sunt impotriva lui Sarkozy, politica lui privind demontarea « lagarelelor » de romi este corecta si justa !

In primul rand, pentru ca ele sunt amplasate pe domeniul public (fara autorizatie) si in al doilea rand pentru ca sunt neigienice (insalubre) si inestetice.

Si chiar daca populatia franceza sustine Presedintele numai cu o « scurta » majoritate (56%, in medie), electoratul de stanga il sustine intr-un procent de 64%, iar cel de dreapta intr-unul de 71% !

Pana acum, din informatiile pe care le detinem 561 asemenea amplasamente au fost desfintate.

De-altfel la oiginea polemicii se afla circulara din 5 august 2010, semnat de catre Directorul Cabinetului Ministrului de Interne, Brice Hortefeux, in care se mentiona ca in urmatoarele trei luni 300 de amplasamente vor fi lichidate, cu prioritate, ale romilor !

Confuzia a aparut datorita terminologiei utilizate pentru locatarii acestori amplasamente : romii, adica, « sedentarii straini », ceea ce evident poate fi interpretat ca o discrimare in ceea ce priveste eu(ro)romii !

Insa, daca « les gens de voyage » sunt francezi si au drept de sol (sunt inexpulzabili !), romii sunt straini si liberi sa circule in Uniunea Europeana, insa sub rezerva ca pe perioada sederii lor intr-o tara straina sa aiba suficiente resurse materiale sa traiasca in conditii decente si in locuri autorizate de catre lege (Directiva 2004-38 al CE).

O alternativa in privinta cazarii lor, ar fi fost locuintele sociale HLM (Habitation á Loyer Modéré) distribuite de catre primariile localitatilor in care solicitantii isi au resedinta !

In ceea ce priveste pe cei cu sedere legala in Franta (in urma obtinerii azilului politic), domiciliile marcate pe cartilor de rezident sunt fictive.

Cei care sunt ilegal, ei nici nu « exista », practic si nu figureaza in evidenta nimanui!

In plus, ei nu sunt integrati in societate : nu dispun de calificare, nu dispun de locuri de munca si un venit sigur, nu sunt trecuti pe listele solicitantilor de locuri de munca la Biroul fortelor de munca, nu poseda un numar de securitate sociala (deci nu dispun nici de ingrijire si nici de tratament medical) si nu sunt nici in evidenta serviciilor fiscale.

In concluzie, ei « neexistand » in circuitul social, (nefiind in evidenta nici unui organism social), nu pot depune cere de HLM, cu atat mai mult cu cat majoritatea dinte cei care ar trebui sa faca acest demers au in custodia lor si alti membri ai familiei care au un statut ilegal pe teritoriul francez si sunt expulzabili conform legii.

Dupa cum constatam, circuitul este vicios si conform legii nimic nu poate fi facut in favoarea lor !

Pe de o parte, romii nefiind integrati social, lor nu li se poate atribui o locuinta sociala, deci ei nu pot avea un domiciliu stabil.

Fara un domiciliu stabil insa, ei nu pot fi integrati social, nu au acces pe piata muncii, la prestatii familiale, iar copii lor nascuti in Franta (inexpulzabili pana la 13 ani) nu pot fi scolarizati si nu pot fi luati in evidenta serviciilor sociale !

Cu atat mai mult cu cat, daca cel putin unul dintre parinti (sau amandoi !) nu are(au) sedere legala, ca rezident(ti), pe teritoriul national !

Pe de alta parte, romii rezidenti in Franta (in urma azilului politic sau in rare cazuri si a casatoriei) sunt ca si francezii « les gens de voyage », deci sunt inexpulzabili de pe teritoriul francezi !

Mai putin daca prezinta un pericol pentru securitatea nationala, ceea ce nu poate fi « validat » fara un cazier juduiciar important, cu atat mai mult cu cat pedepsele private de lbertate mai mici de doi ani nici nu sunt trecute in cazierul judiciar francez, iar majoritatea dintre romi nu au nici macar documente de identitate!

Ori, romii de exemplu, reprezinta o comunitate (minoritate) etnica « pasnica » in Franta care nu sunt decat « talhari de duminica » (furt, inselaciune, etc.) si nu « talhari la drumul mare » (marea criminalitate) care este cu precadere rezervata « romanilori-romani », a caror infractionalitate (in special crima organizata !) a crescut in ultimele luni cu 175%, iar unul din cinci straini incarcerati in penitenciarele franceze, este « roman-roman » !

Conform unor documente ale Sociologului Hughes Lagrange de la Centrul National de Cercetare Stiintifica cu care ne-am consultat pe aceasta tematica, desi in Franta sunt interzise statisticile rasiale in ceea ce priveste delincventa, am constat cu surprindere ca delincventa europeana (in care cea « romaneasca-romana » ocupa un loc de cinste !) este ceva mai importanta decat cea nationala (franceza) si depaseste (adevarat, nu cu foarte mult !) cea magrebina (« clasica») !

In schimb, suntem departe de cea subsahariana, care este de doua ori mai mare !

In aceste statistici rromii (« romanii-romi ») nici nu figureaza.

Ei sunt o « minoritate (multime) » complet neglijabila (cu masura Lebesgue nula!).

In sfarsit, de ce romilor li s-a permis sa-si construiasca « Bidonvilles » pe spatiul public ?

Pentru ca guvernul francez se afla in incapacitatea de a solutiona problema lor, acea integrare de care vorbesc inaltii functionari francezi, respectiv, europeni !

Din pacate, de « cazat » nu-i putea caza pentru ca legislatia nu permite (Legile lui Sarko), de expulzat nu-i putea expulza (in masa !) pentru ca multi dintre ei au sedere legala in Franta, iar altii, fara drept legal de sedre fie sunt parinti ai unor copii nascuti in Franta si nu reprezinta nici o amenintare pentru societatea civila, fie au copii minori care sunt inexpuzabili pana la varsta de 13 ani, eventual, chiar si majori, dar casatoriti cu unii care sunt stabiliti in Franta in conditii legale.

Nici separarea parintilor de copii nu este o solutie !

In primul rand pentru ca este inuman sa separi copii de parinti, iar in al doilea rand, pentru ca plasarea lor in centre pentru minori este mult mai costisitoare.

In ceea ce priveste imigratia legala in Franta, renuntarea la Legile lui Sarko nu ar putea rezolva problema!

Pentru ca o discriminare « pozitiva » privind romii, ar crea mari tensiuni sociale in randul populatiei de origine straina cu statut ilegal de sedere in Franta !

Este vorba de comunitatile (importante !) : magrebine, africane, asiatice, etc.

Un mare numar de membri ai acestor comunitati, desfasoara o activitate lucrativa remunerata la negru de multi ani sau chiar de zeci de ani, nedispunand de drepturi civice si nefigurand nici in evidenta serviciilor sociale, care insa sunt bine integrati din punct de vedere social si profesional (datorita unfluentei franceze), asteaptand cu «sufletul la gura » cate un val de regularizari care au loc din cand in cand (ca si in Italia sau Spania de-altfel, dar foarte rar si numai « k/k », caz par caz) pentru ca in sfarsit sa poata intra in legalitate.

Intr-un asemenea context social-economic, evident, « intoarcerea voluntara » in tarile de origine, pare a fi cea mai simpla si apropriata solutie.

Si ea poate fi propusa, conform legii, atat celor care nu dispun de documente legale de sedere cat si celor care sunt « rezidenti » in Franta in conditii legale!

Cu atat mai mult cu cat celor care se intorc acasa li se propune si un « ajutor de intoarcere » !

Aceasta idee nu este deloc o idee noua si nu apartine deloc Presedintelui Sarkozy, cu toate ca inca din 2007, pe vremea cand era Ministru de Interne, « intoarcerea voluntara» (chiar si a rromilor) a fost o practica curenta in Franta.

Pe 28 august 400 de persoane au fost expulzate din Saint-Denis (aria urbana pariziana), iar pe 29 august 80 de persoane din Vénissieux (aria urbana lyoneza).

Dupa lungi negocieri, autoritatile franceze au reusit sa convinga o mare « familie » de 52 de rromi, instalata in stil « Satra » la Réau (Seine-et-Marne, aria metropolitana pariziana), sa se intoarca acasa in Romania (majoritatea dintre ei avand carti de rezidenta in urma obtinerii statutului de refugiat politic!)

Ordinul de intoarcere in tara (expulzare mascata), a fost pus in aplicatie de catre Ministrul de Interne in dimineata zilei de 16 august !

Repatrierea «voluntara» a celor « incriminati » in autocare speciale in directia Timisoara, de unde sunt « originari » si unde urma « beneficieze» de o « dezvoltare economica » ulterioara, conform planului lui Sarko, mi s-a parut ceva sinistru si imi aduce aminte de deporatrile de care a avut parte « rasa inferioara » in al doilea razboi mondial, pusa la cale de antisemitii nazisti !

Asa cum pretind autoritatile franceze, « cetatenii romani » urma sa fie intampinati de reprezentantii locali ai unor organizatii precum YMCA (Asociatia Crestina a Tinerilor din Romania) care vor ajuta la integrarea lor in societatea romaneasca, urmand ca fiecare adult sa beneficieze de 153 de euro la intoarcerea « acasa » !

Anul acesta guvernul francez a fost mai « generos » : celor intorsi acasa « voluntar » le-a oferit dublul sumei fata de 2007, adica 300 de euro/persoana si 100 de euro/copil !

In ceea ce priveste operatiunea de demolare ale amplasamentelor « boemilor », din informatiile pe care le detinem (din surse oficiale), 355 (locuite de catre 23.586 de persoane) nu erau ale romilor (straini) ci ai celor care francezii numesc « gens de voyage » (adica, ai lor), dupa cum afirma Presedintele Sarkozy in discursul sau de la Grenoble, ceea ce pune capat polemicii de « discrminare ».

In rest, 199 apartineau romilor (« boemi » straini, printre care si rromii) si 7 altora, necomunitari (« hors UE »).

Aceasta operatiune a lui Sarkozy va continua si in cursul lunilor viitoare, o politica pe care urmeaza sa sustina de-altfel si la summit-urile G8 si G20 pe care Franta (deci, Sarkozy) le va prezida in luna noiembrie 2010.

Revenind acum la discriminarea « sedentarilor » (francezi) pe teritoriul national, merita sa atrag atentia asupra faptului ca ei in niciun caz nu sunt favorizati de Sarkozy.

In rechizitoriul sau, in fata Juriului Popular Var (Toulon), avocatul general al acuzarii (reprezentand Ministerul Public), in procesul Jandarmului Cristophe Monchal (Brigada Draguignan) la care am putut asista pe 16 septembrie, a apreciat ca cel in cauza a actionat conform legii (« Nu este vorba de delivrarea unui permis de a ucide, ci de a constata ca inculpatul a actionat conform celor ce lui au fost invatate…»), cand pe 23 mai 2008 l-a ranit mortal pe Joseph Guerdner, 27 ani, membru al comunitatii « gens du voyage » atunci cand acesta din urma a incercat sa evadeze din sediul Brigadei de Jandarmerie din Draguignan unde a fost retinut, dupa ce la un control (de rutina, sic !), interpelat fiind, in vehiculul sau a fost gasit un pistol de calibru 11,43 si munitie.

Mentionez ca Joseph Guerdner era suspect ca ar fi participat la un jaf armat cu luare de ostatici, fapta pentru care cei trei complici ai sai au fost deja condamnati la pedepse intre 5 si 9 ani de catre Jurriul Popular Var si fiind incarcerati.

Autorizat sa fumeze o tigara intr-unul din culoarele Brigazii de Jandarmerie de catre Christophe Monchal, acesta a sarit prin fereastra de la o inaltime de 4m60, jandarmul deschizand focul asupra lui tragand sapte cartuse din care trei l-au ranit grav.

In ciuda ranilor, el reuseste sa treaca peste grilajul de doi metri inaltime care inconjoara unitatea de jandarmerie, refugiindu-se langa un copac unde se prabuseste si moare in scurt timp.

Este interesant ceea ce am putut afla de la Philippe Guémas, Procurorul adjunct de Draguignan.

Si anume, faptul ca dupa o instructie care a durat mai mult de un an, timp in care au fost facute doua reconstituiri, de catre doi magistrati (Judecatori de Instrctie), amandoi (independent) au ordonat incetarea urmaririi penale contra jandarmului, avand in vedre ca : « el a recurs la un act prescris sau autorizat de catre dispozitiile legislative regulamentare » !

Un alt aveniment asemanator a avut loc in noaptea de 16 iulie (vineri) catre 17 iulie in Saint Aignan (aria metropolitana Rouen, Loire et Cher) cand Miguel Duquenet, in varsta de 38 de ani, incercand sa forteze un baraj al Jandarmeriei Nationale Rouen, Luigi Duquenet, prietenul lui, in vrsta de 22, membru al Comunitatii « gens de voyage » este ranit mortal.

Considerat ca jandarmul a actionat conform legii, fiind presupus nevinovat (nici macar inculpat!), in cursul zilei de 18 iulie (duminica), 53 de membri ai comunitatii « gens de voyage » cagulati si inarmati cu bare de fier, petarde si alte obiecte contondente au atacat Jandarmeria din Saint Aignan, precum si spatiile comerciale din localitate distrugand tot ceea ce au intalnit in calea lor, incendiind mai multe vehicule.
Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)



Prezentam pe scurt cele mai importante faze ale imigratiei in Franta, in secolul trecut, precum si consecintele ei privind dezvoltarea spirituala si materiala a Frantei. Cele mai importante faze ale "ajutorului" acordat strainilor pentru "intoarcerea acasa", precum si ale expulzarilor masive, conform Legii imigratiei selective a lui Sarko!

Revenind acum la operatiunile de expulzare si de repatriere a strainilor din Franta, subliniem faptul ca ele au avut loc si in trecutul nu foarte indepartat al Republicii franceze si indiferent daca in fruntea statului era un Presedinte de « dreapta » (RPR, UDF) sau de « stanga » (PS)!



Sfarsitul secolului XIX-inceputul secolului XX : Franta devine o tara de imigratie. Princiipalele tari care vor furniza mana de lucru, sunt tarile vecine, occidentale (Italia, Spania, Portugalia, Belgia si Elvetia), precum si Polonia, din estul Europei.



Prima jumatate al secolului XX :



1914 – 1918 : Ministrul Armamentului recruteaza muncitori nord-africani (Magreb), indochinezi si chinezi.

1917 : Printr-un decret este creata pentru prima data o « Carte de Séjour » pentru strainii rezidenti in Franta, avand cel putin 15 ani.

1917-1939 : Dezvoltarea imigratiei si aparitia unei imigratii politice (Rusi, Armenieni, Germani, Italieni, Spanioli, Portughezi, etc.)

1931 : Odata cu aparitia crizei economice internationale si instalarea ei in Franta, imigratia este considerabil incetinita.

1945 (2 noiembrie): Votul ordonantei privind intrarea si sejurul strainilor in Franta.

Sunt instaurate trei tipuri de carti de sejur: pentru o durata de un an, respectiv, de trei ani (sedere temporara !) si una de 10 ani (sedere permanenta, definitiva).

Imigratiile familiilor strainilor este favorizata.

Ordonanta introduce « dubla pedeapsa » care permite magistratilor completelor de judecata sa expulzeze strainii care au comis delicte pe solul francez.



Cei « treizeci de ani gloriosi » :



1956-1972 : Imigratia se accelereaza cu intrarea in vigoare la 1 ianuarie 1958 a tratatului de la Roma (Tratatul Comunitatii Economice Europene, semnata pe 25 martie 1957 de catre cele trei mari state ale actualei UE : Franta, Germania si Italia, precum si de catre Benelux : Belgia, Olanda si Luxemburg), care instaureaza principiul liberei circulatii a persoanelor.

Declin progresiv al imigratiei italiene in favoarea celei spaniole si portugheze.

Dezvoltarea imigratiei magrebine.

Pana in 1962, in special a celei marocane si tunisiene, iar dupa terminarea razboiului, incepand cu 1962 a celei algeriene.

Este inceputul imigratiei africane « negre » (subsahariene).

1972 : Circularele Marcellin-Fontanet subordoneaza politica de recrutare a muncitorilor straini, necesitatii fortei de munca in sectoarele de activitate care prezinta carente din acest punct de vedere.

Pierderea locului de munca atrage dupa sine pierderea titlului de sejur.



Mandatul lui VGE (Valéry Giscard d'Estaing, 1974-1981)



Criza economica este insotita de catre reexaminarea fundamentala a politicii migratoare in Europa.

1974 : Guvernul francez decide suspendarea imigratiei muncitorilor si familiilor lor necomunitari (extracomunitari).

1977 : Primul plan de « ajutor » pentru reintoarcerea « voluntara » a muncitorilor straini si ale familiilor acestora in tarile lor de origine.

1978 : Primul plan de reintoarcere « organizata si fortata » a unei parti din mana de lucru de origine straina, stabilita legal pana atunci in Franta.

Este vizata in special, mana de lucru necalificata si slab calificata originara din Magreb.

1980 : Legea Bonnet privind prevenirea imigratiei clandestine, care restrictioneaza conditiile de intrare pentru sejur pe teritoriul francez si permite expulzarea strainilor aflati in situatie ilegala de sedere, considerand prezenta lor o « amenintare pentru ordinea publica ».

1981 : Legea Peyrefitte introduce controlul identitati pe teritoriul national.



Primul mandat a lui François Mitterrand (1981-1988)



1981

Iulie : Circulara Ministrului de Interne Gaston Defferre, restrange conditiile de acces pe teritoriul national, precum si dreptul la AP (Azilul Politic).

Recomandarea de a nu expulza strainii nascuti in Franta.

August : Circulara precizand conditiile de regularizare exceptionala a muncitorilor straini clandestini, precum si ai altori imigranti aflati in ilegalitate pe baza unori dovezi (certe !) ca cel in cauza locuieste in Franta de la 1 ianuarie 1981 si dispune de un loc de munca stabil cu CDI (Contract de munca pe perioada nedeterminata), de cel putin de un an.

Octombrie : Abrogarea Legii Bonnet si introducerea in Ordonanta din 1945 a unei noi serii de garantii pentru straini : expluzarea nu poate fi pronuntata decat daca imigrantul a fost condamnat la o pedeapsa privata de libertate egala cel putin de un an ; strainii aflati in situatie ilegala pe teritoriul national nu pot fi expulzati pe cale administrativa ci numai in urma unei sentinte judecatoresti pronuntate de catre un tirbunal de instanta ; minorii de origine straina nascuti in Franta, precum si parintii lor straini nu pot fi expulzati de pe teritoriul national.

Noiembrie: O circulara suprima dispozitivul de ajutor financiar in cazul « intoarcerii voluntare » in tara de origine.

1984

Iulie: Legea privind titlul unic de sejur si de munca ; crerea carti de rezistent (de lung sejur) care este asociata cu ocuparea unui loc de munca durabil (CDI, de preferinta) ;

Octombrie: Cresterea substantiala ale fondurilor alocate PAF (Politiei Aerului si Frontierelor) pentru reprimarea severa a trecerii frauduloase ale frontierelor teritorului national ; posibilitatea sanctionarii penale ai celor aflati in ilegalitate in Franta, expulzarea lor, precum si interzicerea revenirii pe teritoriul francez;

1986

Opozitia, coalitia partidelor RPR (Adunarea Pentru Republica, de dreapta, creata de catre Jacques Chirac pe 5 decembrie 1976) si UDF (Uniunea pentru Democratia Franceza, de centru-dreapta, fondata in 1978 de catre Michel Poniatovski, Jean Lecanuet si Jean-Jacques Servan-Schreiber, pentru a-l sprijini pe VGE in alegerile prezidentiale), azi, ambele membre ale UMP (Uniunea pentru Miscarea Populara) castiga alegerile legislative si deschide prima perioada de coabitare intre 1986-1988 ;

Septembrie : Legea Pasqua (restrictiva) privind conditiile de intrare si de sejur ai strainilor in Franta.

Ea restabileste regimul de expulzare cea care exista inainte de 29 octombrie 1981 (mandatului Mitterrand) si resrtrange (considerabil) lista strainilor care pot obtine o carte de rezident.



Al doilea mandat a lui François Mitterrand (1988-1995)



1989 : Legea Joxe, privind conditiile de intrare si de sejur ai strainilor in Franta, care restabileste protectia persoanelor contra expulzarilor de pe teritoriul national ale caror familii au statutul de sedere legala pe teritoriul national ;

Instaureaza recursul juridic contra masurilor de reconduita la frontiera (expulzarilor)

1991 : Decret privind conditiile de intrare si de sejur pentru strainii in Franta.

Restrictii privind delivrarea certificatelor de gazduire de catre persoanele aflate pe teritoriul francez pentru cei invitati din strainatate.

1992

Ianuarie : Masuri severe privind lupta contra muncii clandestine, precum si contra filierelor de imigrare ilegala in Franta.

Iulie : Legea Quilès privind infiintarea « zonelor de asteptare » in porturi si aeroporturi, care permite retinerea strainului in aceste zone plasate la punctele de frontiera, inainte de a fi admis pe teritoriul national (inclusiv ai solicitantilor de azil politic).

Intre 1993-1995, opozitia RPR-UDF castiga din nou alegerile legislative si are loc a doua perioada de coabitare.

1993

Mai : Reforma Codului de Nationalitate (Cetatenie) franceza, modificarile constand esential in alungirea perioadei de convieturire al strainului la doi ani pana la posibilitatea solicitarii cetateniei in cazul mariajului mixt (cu un francez) si renuntarea la acordarea cetateniei copiilor nascuti in Franta din parintii algerieni nascuti inaintea independentei (1962 ; razboiul de independenta 1954-1962).

Iulie : Legea Méhaignerie, reforma dreptului la cetatenie.

August : Legile Pasqua. Legea din 10 august permite controlul de « rutina » de identitate, iar cea din 24 august limiteaza (sever) conditiile de delivrare ale titlurilor de sejur (sedere) pe teritoriul national, ea prevazand in egala masura si refuzul acestui titlu strainilor poligami si familiior acestora, precum si refugiatilor politici in anumite situatii.

Ea restrange deasemenea conditiile de reintregire a familiei si extinde conditiile in care un strain poate fi recondus la frontiera (expulzat).

1994

Ianuarie : Lege (restrictiva) privind diverse dispozitii in ceea ce priveste controlul imigratiei si modificarea Codului Civil francez.

Lege privind facilitarea controlului de identitate de-a lungul frontierelor nationale precum si in interiorul spatiului Schengen (acord semnat la 14 iunie 1985) cu intrare in vigoare din 26 martie 1995 intre statele Europei Occidentale: Franta, Germania, Peninsula Iberica (Portugalia, Spania) și Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg).

Dispozitii restrictive privind acordarea azilului politic.

Octombrie: Lege privind crerea DCCILCEC (Directia Centrala al Controlului Imigratiei si al Luptei contra Muncii Clandestine).



Primul mandat a lui Jacques Chirac (1995-2002)



1996

Iunie: Manifestatii (de anvergura) la Paris (si in alte metropole franceze) pentru regularizarea celor fara documente legale de sedere in Franta

August: Fortele de ordine (CRS – Compania Republicana de Securitate) evacueaza Biserica Saint Bernard ocupata ilegal de catre persoane aflate in situatie ilegala (“sans papiers”)

Noiembrie : Proiectul de Lege Debré privind o alta serie de masuri restrictive privind imigratia in Franta (intarirea dispozitivului de indepartarea a strainilor aflati in situatie ilegala, precum si a puterii PAF, respectiv, ai primarilor pentru delivrarea certificatelor de gazduire privind invitatiile pentru straini ; solutionarea administrativa ai celor care nu sunt expulzabili dar nici nu au dreptul la un titlu legal de sejur pe teritoriul national).

1997

Februarie : LDH (Ligra Drepturilor Omului) prezinta un recurs contra Legii Debré, solicitind Guvernului, retragerea Proiectului de Lege, renuntarea la expulzari si regularizarea celor aflati ilegal (« sans papiers ») pe teritoriul national.

Aprilie : Consiliul Constitutional ataseaza, din contra, doua proiecte de lege Constitutiei, una privind consultarea de catre Politie a fisierului ntional ai solicitantilor de azil politic si cealalta privind neprelungirea automata a cartii de rezident de zece ani !

In plus, este promulgata Legea Debré.

Dupa dizolvarea Adunarii Nationale si alegerea unei noi majoritati, Lionel Jospin este numit Primul Ministru.

Junie: Anuntarea regularizarii a unei parti dintre cei care stau ilegal pe teritoriul national.

Jean-Pierre Chevènement, pe atunci Ministru de Interne, pune la punct un dispizitiv imediat dar « tranzitoriu » de regularizare a unor categorii de straini aflati in ilegalite (soti/sotii de origine straina ai cetatenilor francezi, sau straini aflati in situatie ilegala : grav bolnavi, studenti si persoane fara a dispune de statul de refugiat politic dar a caror viata este in pericol in tarile lor de origine)

1998

Januarie : Publicarea unei circulare prin care se pune la punct un dispozitiv de « reconducere la frontiera » (expulzare) ai celor aflati in situatie ilega (fara documente legale de sedere) in Franta.

Martie : Lege privind Nationalitatea (Cetatenia) franceza.

Posibilitatea pentru copii nascuti in Franta de a solicita cetatenia franceza incepand cu varsta de 13 ani cu atorizatia parintilor si incepand cu 16 ani fara autorizatia lor.

Mai : Lege (restrictiva) privind intrarea si sejurul strainilor in Franta, precum si acordarea azilului politic.

1999

Ianuarie : Crearea CODAC (Comisii Judetene de Acces la Drepturile Cetatenesti) pentru identificarea cazurilor de discriminare in domeniul activitatilor lucrative, al accesului la locuinte sociale, accesul la serviciile publice, avand ca scop favorizarea integrarii tinerilor de origine straina.

August-septembrie : Deschiderea Hangarului la Sangatte (Calais, regiunea Nord-Pas de Calais) cu scopul de a gazdui solicitantii de azil politic expulzati din Marea Britanie. El ramane deschis pana in 2002.

Franta si Germania pun la punct un dispozitiv comun pentru controlul imigratiei si acordarea azilului politic.

Octombrie : Franta, Germania si Marea Britanie, cu ocazia reuniunii Ministrilor Europeni de Interne si Justitie la Luxemburg, invita statele membre UE la definirea unei politici de codezvoltare cu tarile de origine ai migrantilor.

2001 : Printr-o circulara Elisabeth Guigou, Ministrul Muncii si a Solidaritatii abroga legea privind conditia de cetatenie franceza pentru posturile de responsabilitate in domeniul Securitatii Sociale.



Al doilea mandat a lui Jacques Chirac (2002-2007)



2002

Mai: Prezentarea de catre Nicolas Sarkozy, pe atunci Ministru de Interne, Consilului Ministrilor de Interne ale tarilor membre UE (Euro15) a unui dispozitiv de lupta comun contra imigratiei clandestine si contra « falsilor » solicitanti al azilului politic in tarile UE.

August: Ocuparea Bazilicii din Saint Denis (Seine Saint Denis, aria metroplitana pariziana) de catre cei aflati in situatie ilegala in Franta (les « sans papiers »).

Niclas Sarkozy vine in Romania pentru a pune bazele unei cooperari bilaterale de lupta in materie de « trafic de carne vie » si imigratie clandestina.

Septembrie: Nicolas Sarkozy solicita printr-o circulara reexaminarea dosarelor celor aflati in ilegalitate in Franta.

Dominique de Villepin, Ministrul Afacerilor Externe, prezinta o reforma privind procedura de AP (Azil Politic) in Consiliul de Ministri : OFPRA va instrui toate dosarele solicitantilor de AP in Franta, iar celor carora acest statut va fi refuzat, vor fi recondusi la frontiera, adica, expulzati !

Decembrie : Anuntul de inchidere al Hangarului Sangatte pe 30 decembrie 2002, cu trei luni inainte de termenul prevazut.

Niclas Sarkozy a confirmat acceptarea pe solul francez a 342 de refugiati (« care pot ramane ») in Franta cu un titlu de sejur pentru desfasurarea unei activitati lucrative remunerate, din cei 46.986 de straini care au fost gazduiti la Sangatte, din 1999 si pana la inchiderea lui.



Imigratia selectiva a lui Nicolas Sarkozy



18 mai 2006 : Proiectul de Lege privind imigratia selectiva in Franta propus de catre Nilas Sarkozy, pe atunci, Ministru de Interne este adoptata de catre deputati cu 376 de voturi, pentru, si 164, contra !

Acest Proiect de Lege a fost respins de catre Biserica Catolica, Asociatia « SOS Racisme », Amnesty International, PCF (Partidul Comunist Francez), etc., calificata ca « imigratie jetabila ».

Ministrul de Interne, la un Congres al UMP a declarat in fata auditoriului : « La France, on l’aime ou on la quite » (Franta o iubim sau o parasim).

Aceasta Lege Sarkozy prevede :

a) Inregistrarea amprentelor digitale ai tuturor solicitantilor de visa de sejur in Frant ;

b) Lupta contra casatoriilor fictive care au ca scop facilitarea imigratiei pe cale legala, precum si contra solicitarii AP mascat (din motive economice) ;

c) Facilitarea reconducerii la frontiera (expulzarea) strainilor chiar dupa zece ani de sedere legala pe teritoriul francez (expirarea cartii de rezident de zece ani!) in cazul in care situatia o impune (criminalitate, terorism, spionaj, etc.)

d) Incurajarea stabilirii pe teritoriul national ai celor care “au vocatia de a se integra in Franta” pe plan social si profesional, in special ai strainilor cu inalta calificare in domeniul tehnic si tehnoloic, precum si studentilor admisi prin concurs in sistemul de Scoli de Inalte Studii, in special in cele Ingineresti si Comerciale (Les Grandes Ecoles d’Ingénieurs et de Commerce) sau ai muncitorilor calificati in domenii in care mana de lucru in Franta prezinta carente ;

e) Clasificarea strainilor in patru categorii pentru a evita dezmembrarea familiilor:

e1) “Cei care au vocatia de a se integra in Franta”, specialisti de inalt nivel in domeniul stiintei si tehnologiei, economiei si comertului, arhitecturii, medicinii, etc., absolventi de Scoli Superioare Franceze de Inalte Studii (Grandes Ecoles), cadre medii si superioare sau muncitori de inalta calificare (respectiv, familiile lor) de care economia franceza are nevoie pentru prosperitatea spirituala si economica;

e2) Sotii cetatenilor francezi (mariaje mixte), respectiv, familiile lor

e3) Azilantii politici

e4) Strainii cu un statut ilegal pe teritoriul francez (metropolitan, respectiv, DOM si TOM)

Daca e1-e3 sunt « candidati » la cartea de rezident de zece ani (respectiv, definitiva) si sunt « naturlizabili » in Franta, cei din categoria e4 sunt expulzabili sau « incurajati » sa se intoarca acasa !

Totusi, in aceasta categorie distingem:

- Straini cu un statut ilegal pe teritoriul francez dar parinti ai unor copii nascuti in Franta si care care sunt inexpukzabili pana la 13 ani.

De regula ei presteaza munca “la negru” si sunt bine integrati in societatea civila, fiind cei care asteapta cu “sufletul la gura” cate un “vag de regularizari” care fac autoritatile franceze din cand in cand si k/k (caz par caz).

-Straini cu un statut illegal in Franta si fara atas familial pe teritoriul francez, dar care preseaza munca la “negru” si asteapta regularizarea lor pentru a putea face demersuri administrative in vederea introducerii familiilor lor prin dispozitivul de reintregire a familiei.

-Straini aflati in situatie ilegala in Franta, fara atas familial, care nu presteaza niciun fel de activitati lucrative fiind implicati in marea criminalitate, in special in traficul de stupefiante, traficul de carne vie, de tigari, prostitutie sau in alte tipuri de activitati interzise si ilicite.

Ei sunt cai care fac obiectul expulzarilor masive.

Aceasta lege are ca scop reducerea imigratiei “suportate” in favoarea unei imigratii “alese”!



CONCLUZIE



Nu faptul ca Franta a pus la punct un dispozitiv de « intoarcere acasa » a rromilor poate fi reprosat Guvernului francez, ci mai mult motivul pentru care a esuat in integrarea lor, asa cum, in general a esuat si in integrarea altor comunitati sau minoritati nationale care traiesc pe teritoriul francez metropolitan !

Acest esec se datoreaza in primul rand unui dispozitiv laxist (gen : « lasa-ma sa te las ») care a fost speculat si de catre eur(ro)romi, motiv pentru care s-au si orientat catre Franta, unde ulterior sa-au si instalat !

In loc sa puna accentul pe o integrare concreta si reala (pragmatica), Franta s-a multumit sa « subventioneze» azilantii sai politici rromi cu prestatii sociale, lasandu-i pe ei sa se descurce singuri !

Era mult mai ieftin si fara multa bataie de cap !

In al doilea rand, masurile reale de integrare ar fi necesitat reforme importante in Codul Civil, in special in ceea ce priveste accesul pe teritoriul national, precum si o incadrare ai celor in cauza de catre asistenti sociali, mediatori, pedagogi, psihlogi cu o vasta experienta in domeniul comunicarii cu grupurile etnice de origine straina.

Dupa parerea mea, Franta nu au facut nimic concret, practic, pentru a-i integra in societate, eu(ro)romii!

Probabil, pentru ca responsabilii gandesc (si in special oamenii politici!) ca integrarea eu(ro)romilor in civilizatia europena este numai o iluzie!

Un proiect fara coloana vertebrala, nefiabil, pentru ca matematic vorbind, probabilitatea de realizare a unui asemenea eveniment in spatiul comunitar care deja se confrunta cu o serie de probleme sociale (de integrare afro-europeana), politice si economice de tot felul, datorita multiplelor sale viteze cu care inainteaza mult prea rapid in ceea ce priveste reconstructia europeana, este extrem de mica !

Si oarecum exista un adevar in acest punct de vedere !

Pentru ca o integrare reusita cere sacrificii sustinute pe toate planurile vietii social-economice si in special, rabdare si timp!

In ciuda faptului ca 17,5 miliarde de auro au fost deblocate de catre Uniunea Europeana in favoarea eu(ro)romilor, acesti bani nu au ajuns nici unde trebuie si nu au fost investiti cum trebuie.

Si in alte tari eurpene problema pe care o ridica aceasta minoritate este asemanatoare cu cea in Franta, cu toate ca ea fost gestionata cu ceva mai mare succes !

In Germania, traiesc cca 120.000 de eu(ro)romi, din care cca 75.000 sunt de nationalitate (cetatenie) germana (zigeuner-tigani), in general mai bine integrati decat omologii lor francez in Franta « les gens de voyage », iar restul provin din fosta Yugoslavie, din perioada razboilui.

Zigeunerii traiesc in marile orase ale landurilor din Vest (nu in amplasamte insalubre pe domeniul public la periferia metropolelor ca « les gens de voyage »), limba germana fiind pentru ei limba « oficiala », avand copii scolarizati in majoritatea cazurilor.

Prezenta lor pe teritoriul german este atestat de secole si sunt considerati ca o minoritate etnica ca si danezii sau frizonii.

In schimb, in 2009, 80 de rromi veniti din Romania si-au instalat « cartieul lor general » in plin centru al Berlinului, provocand nemultumirea profunda a riveranilor in particular si a societatii civile, in general !

Dupa semnarea acordului de la Pristina si Germania prevede repatrierea a 12.000 de romi originari din Kosovo, in jur de 2.500 pe an.

Conform unor documente oficiale pe care le-am putut studia, in 2009, Germania a expulzat 541 kosovari la Pristina dintre care 76 de romi.

In 2010, la sfarsitul lunii iulie, 464 de kosovari au fost expulzati dintre care 102 romi.

In Italia, Primarul Romei, Gianni Alemanno si-a propus desfintarea a 200 de amplasamente insalubre (focare de infectie), ilegale, in care traiesc 2.580 de tigani.

Aceasi masura urmeaza sa fie luata si la Milano de catre Primarul Letizia Brichetto Arnaboldi casatorita Moratti (membra a « Forza Italia »), unde se afla amplasate inca 14 « lagare » asemanatoare cu cele ale romilor din Roma, din cele 330 existente cu trei ani in urma.

In vizita la Paris, Gianni Alemanno s-a pronuntat in favorea masurilor luate de catre Eric Besson, Ministrul Imigratiei, Integrarii si Identitatii nationale.

Dintre cei cca 150.000 de romi italieni, 60% sunt de nationalitate (cetatenie) italiana !

Cca 35.000 provin din fosta Yugoslavie.

Si in Spania dintre cei cca 650.000 de « Gitanos » care traiesc cu precadere in Andaluzia, sunt romi de nationalitate (cetatenie) spaniola, ei fiind instalati inca din secolul XV,

Alaturi, tot in amplasamente insalubre (fara apa curenta, fara curent, fara puncte sanitare) si ilegale (ca « El Gallinero ») la 15 km de Madrid, « supravietuiesc » cca 55.000 de eu(ro)romi originari din Romania si Bulgaria ca si in Franta sau Italia.

Ei sunt sustinuti de catre « verisorii » lor, « Gitanos », a caror integrare in societatea civilia spaniola seamana ca ai celor din Germania si Franta.

Liderul national al PP (Partidului Popular) din Catalania, de frica, ca eu(ro)romii expulzati din Franta sa nu ajunga in regiune, pe cai ilegale, sustine cu vehementa dispozitivul de repatriere a lor in tarile lor de origine pus la punct de catre Nicolas Sarkozy.

Vazand ceea ce se intampla in marile tari europene, desigur, asta nu inseamna totusi ca integrarea eu(ro)omilor in societatile europene este o cauza pierduta!

Din contra, eu cred ca integrarea lor este posibila!

Dar trebuie acordate lor sanse reale de integrare!

Sanse reale de insertiune sociala !

Si nu printre « straini », ci la ei « acasa », in tara lor de origine, unde sunt obisnuiti sa traiasca cu obiceiurile lor, cu « legile » lor, asa cum se intampla in celelalte tari europene !

In sfarsit, chiar daca acest proces necesita mult timp, rabdare si sacrificii din partea societatii civile, folosind mijloace si metode specifice adaptate acestei minoritati etnice, ei pot deveni cetateni cu adevarat europeni!

Doar exista un numar mare de cetateni de etnie roma, atat in Romania cat si in restul UE care au contribuit substantial la civilizatia si cultura europeana !

Poate merita sa mentionam si faptul ca autodeterminarea lor, recunoasterea lor ca minoritate etnica europeana, integrarea lor in spatiul comunitar ar trebui sa intereseze si politicul!

In primul rand pentru ca in stadiul lor de « nomazi », o comunitate atat de importanta in migratie poate deveni un flagel atat pe plan social cat si pe plan economic, putand contribuind substantial la cresterea criminalitatii aflate deja la cote ridicate in UE, un adevarat pericol pentru societatile europene.

In al doilea rand pentru ca asa cum remarca Gérard Onesta, vicepresedinte (verzii) al Parlamentului European sau Els de Groen (grup verzii/ALE), care militeaza si pentru recunoasterea Holocaustului Romilor, minoritatea de etnie roma cu drept de vot in spatiul comunitar se ridica la opt-noua milioane (poate ceva mai mult de 5% din populatia UE.

In incheiere mentionam ca nu ar fi exclus ca dispozitivul de repatriere pus la punct de catre Presedintele Sarkozy sa fie unul de « precampanie » electorala.

In orice caz, sunt convins ca toti cei implicati in acest dispozitiv stiu ca acest dispozitiv nu serveste la nimic in realitate. Pentru ca rromii vor reveni in Franta !

Isi vor face alte amplasante, in alte locuri, eventual se vor dispersa si « algebra-tribala » o vor descompune din nou in structuri socio-umane mai simple : magme sau anelide, iar ulterior, daca situatia si conjunctura le va permite se vor constitui din nou in « algebra » si este foarte probabil ca « SATRA » lor nu va dispare niciodata si nici « EUROSATRA », implicit.

Atat timp cat in Romania, din cele 20 de miliarde de euro alocate de catre Bruxelles, integrarii rromilor in perioada 2007-2013, autoritatile nu au utilizat decat 85 de milioane in proiectele lor de integrare sociala si care « practic » nici macar nu se vad !



____________________________________

[1] Romii formeaza un popor indo-european de origine indiana.

Este vorba de Kshattriyas care veniti din nordul Indiei au ajuns in Grecia in secolul IX. Apoi in secolul XIII s-au unit cu Rajputs ! Impreuna, ei formeaza Romani Cel/Popor Tigani, de unde sint si supranumiti «Romanichels», dar ei se numesc ei insisi « Romané Chavé », adica « fiul lui Ram », un erou al epopeii « Ramanaya » !

Exista o mare varietate de limba tiganeasca utilizata de catre Romi, denumirea acordata lor pentru prima data de catre Organizatia Natiunilor Unite :

01. Anglo-tiganeasca (Marea Britanie)

02. Calo-tiganeasca (Spania)

03. Domari (Iran)

04. lomavren (Armenia)

05. Tiganeasca balcanica (Serbia)

06. Tiganeasca baltica (Polonia)

07. Tiganeasca carpatica (Republica Ceha)

08. Tiganeasca finlandeza (Finlanda)

09. Tiganeasca Sintesilor (Serbia)

10. Tiganeasca Valahilor (Romania)

11. Tiganeasca galeza (Tara Galilor, Marea Britanie)

12. Greco-tigana (Grecia)

13. Serbo-tigana (Serbia)

14. Tiganeasca tatara (Danemarca, Norvegia si Suedia)





[2]Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formata din 56 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".

OSCE are ca membri (wiki): Albania, Andorra, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Canada, Croația, Cipru, Danemarca, Elveția, Estonia, Federația Rusă, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Vatican, Ungaria, Islanda, Italia, Kazahstan, Kirghistan, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Marea Britanie, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Moldova, România, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Statele Unite, Uzbekistan. Organele de decizie ale organizației sunt Summitul, Consiliul Ministerial. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu (în prezent Ministrul secretar de stat și al afacerilor externe al Kazakstanului Kanat Saudabayev numit la VIENNA în 12 ianuarie 2010), pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica OSCE, formată de președinția anterioară (Grecia) și de cea viitoare (Lituania va exercita președinția în 2011). Secretarul general al organizației este Marc Perrin de Brichambaut. Sediul OSCE este situat în Viena, Austria. Organizația are birouri în Copenhaga, Haga, Varșovia, Praga și Geneva. La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM).

Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, "Carta Albastră", au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975. Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsiki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrade (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983), și Viena (4 noiembrie 1986 - 19 ianuarie 1989). Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE. Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă pentru Securitatea Europei.

După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii.
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one